COVILTÍR, coviltire, s. n. Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de MihaelaStan | Semnalează o greșeală | Permalink

COVILTÍR ~e n. Acoperiș de căruță constând dintr-un schelet de nuiele peste care se întinde o rogojină sau o pânză groasă. /<fr. couverture
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COVILTÍR s. 1. (reg.) ceapol, cobără, coș, (Ban. și Transilv.) arneu, (Olt. și Ban.) covergă, (prin Mold. și Bucov.) pocriș. (~ la car, căruță.) 2. v. burduf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coviltír s. n., pl. coviltíre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coviltír n., pl. e (printr´un intermediar rusesc, d. fr. couverture, cuvertură, ca mondir d. monture). Vest. Învălitoare [!] de pînză (țol, rogojină) contra ploiĭ și soareluĭ la un car saŭ la o căruță. – (Și la Sadov. VR. 1926, 1, 59 și 61). V. poclit, pocrov.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

mumie cu coviltir expr. (intl.) persoană care poartă pălărie.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink