opțiuni
  • info
2 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

COVIȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee.

COVIȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee.

COVIȚ interj. (Reg.) Guiț. – Onomatopee.

coviț i [At: ALECSANDRI, T. 898 / V: cuv~ / E: fo] (Mol; are) Guiț.

COVIȚ ! interj. Imită guițatul purcelului [onom.].

covíț (est), interj. care arată strigătu porculuĭ saŭ purceluluĭ nemulțămit (legat, lovit ș. a.). – În nord cuvíț, în vest guíț.

COVIȚA, pers. 3 coviță, vb. I. Intranz. (Reg.) A guița. – Din coviț.

COVIȚA, pers. 3 coviță, vb. I. Intranz. (Reg.) A guița. – Din coviț.

covița vi [At: PAMFILE, C. 11 / V: cuv~ / Pzi: 3 ~ță / E: coviț] (Reg) A guița.

covițăi vi [At: PAMFILE, C. / V: ~țâi, ~ței / Pzi: 3 ~ește/ E: coviț + -ăi] (Reg) A guița.

covițâi vi vz covițăi

coviței vi vz covițăi

cuviț i vz coviț

cuvița v vz covița

COVIȚĂI (-ăiu), COVIȚA, COVIȚI (-viț) vb. intr. Mold. Bucov. A guița: un purcel covițăe în tindă (VLAH.); ici-colo ... covițau pe moarte porcii înjunghiați (SAD.) [coviț!].

COVIȚA, coviț, vb. I. Intranz. (Regional) A guița. O mulțime de glasuri... unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. [Scroafa] fuge covițînd. ȘEZ. IV 121. – Variantă: covițăi (HOGAȘ, DR. II 46, VLAHUȚĂ, CL. 113) vb. IV.

COVIȚĂI vb. IV v. covița.

COVIȚA, pers. III coviță, vb. I Intranz. (Reg.) A guița. [Var.: covițăi vb. IV] – Din coviț.

COVIȚĂI vb. IV. v. covița.

covițăì v. Mold. a guița: altele covițăiău ca porcul CR. [Onomatopee din coviț! strigătul porcului].

covițăĭésc v. intr. (d. coviț, rudă cu vsl. kvičuti, bg. kvicý și gucam, sîrb. kvičati, [kvocati, a cloncăni], rus. kvičátĭ, ceh. kvičeti, kovičeti; alb. kuis, ngr. koizo; germ. quieken, quieksen, id. Bern.). Est. Țip de nemulțămire, vorbind de porc orĭ de purcel. – În nord cuvíț, în vest guíț, a -țá. V. grohăĭ.

cuvíț, a -á, V. covițăĭesc.

Ortografice DOOM

coviț (reg.) interj.

coviț (reg.) interj.

coviț interj.

covița (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 coviță, imperf. 3 pl. covițau; conj. prez. 3 să covițe

covița (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 coviță

covița vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coviță

Etimologice

coviț interj. – Imită strigătul porcului, guiț. Creație expresivă. – Der. covița (var. coviți, covițăi, covițăli), vb. (a guița), cf. rut. kovicaty, bg. kvică. Cf. și guiț.

Sinonime

COVIȚ interj. v. groh, guiț.

coviț interj. v. GROH. GUIȚ.

COVIȚA vb. v. grohăi, guița.

COVIȚĂI vb. v. grohăi, guița.

covița vb. v. GROHĂI. GUIȚA.

covițăi vb. v. GROHĂI. GUIȚA.

Intrare: coviț
coviț interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • coviț
cuviț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: covița
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covița
  • covițare
  • covițat
  • covițatu‑
  • covițând
  • covițându‑
 singular plural
  • coviță
  • covițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • coviț
 (să)
  • coviț
  • covițam
  • covițai
  • covițasem
a II-a (tu)
  • coviți
 (să)
  • coviți
  • covițai
  • covițași
  • covițaseși
a III-a (el, ea)
  • coviță
 (să)
  • covițe
  • covița
  • coviță
  • covițase
plural I (noi)
  • covițăm
 (să)
  • covițăm
  • covițam
  • covițarăm
  • covițaserăm
  • covițasem
a II-a (voi)
  • covițați
 (să)
  • covițați
  • covițați
  • covițarăți
  • covițaserăți
  • covițaseți
a III-a (ei, ele)
  • coviță
 (să)
  • covițe
  • covițau
  • covițară
  • covițaseră
verb (V343)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covițăi
  • covițăire
  • covițăit
  • covițăitu‑
  • covițăind
  • covițăindu‑
 singular plural
  • covițăie
  • covițăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covițăi
 (să)
  • covițăi
  • covițăiam
  • covițăii
  • covițăisem
a II-a (tu)
  • covițăi
 (să)
  • covițăi
  • covițăiai
  • covițăiși
  • covițăiseși
a III-a (el, ea)
  • covițăie
 (să)
  • covițăie
  • covițăia
  • covițăi
  • covițăise
plural I (noi)
  • covițăim
 (să)
  • covițăim
  • covițăiam
  • covițăirăm
  • covițăiserăm
  • covițăisem
a II-a (voi)
  • covițăiți
 (să)
  • covițăiți
  • covițăiați
  • covițăirăți
  • covițăiserăți
  • covițăiseți
a III-a (ei, ele)
  • covițăie
 (să)
  • covițăie
  • covițăiau
  • covițăiră
  • covițăiseră
cuvița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coviței
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
covițâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coviținterjecție

etimologie:

covița, covițverb

  • 1. regional Grohăi, guița. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: grohăi guița
    • format_quote O mulțime de glasuri... unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. DLRLC
    • format_quote [Scroafa] fuge covițînd. ȘEZ. IV 121. DLRLC
etimologie:
  • coviț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.