covașă sf [At: PAMFILE, S. T. 145 / V: ~aș sn / Pl: ~se / E: ucr кваща] 1 (Mol) Băutură cu gust acrișor preparată din făină cu apă rece, dospită și apoi fiartă Cf: bragă. 2 Zeamă acră care se mânca rece, cu mămăligă prăjită, de sfântul Teodor. 3 Lapte acru. 4 Poreclă dată unui om debil, palid.

❍ COVAȘĂ sf. Mold. Bucov. 🍽 Făină de grîu, de secară, de meiu, de porumb, etc. muiată cu apă caldă și lăsată să se dospească: covașa ca s’o facă bună trebue să fie cineva meșter s’o potrivească din făină (VOR.); Căci ~ n’a mîncat, Cît e domnul de bogat! (SPER.) [rut. kvaša].

COVAȘĂ f. înv. Mâncare pregătită din făină de porumb sau de secară, muiată cu apă caldă și lăsată să dospească. /<sl. kvașa

covașă f. băutură acră din făină de meiu fermentată (ce se face în postul mare). [Slav. KVAȘA, aluat].

cováșă f., pl. ășĭ (rut. kváša, a. î., rudă cu rus. kvas, cvas. De la Slaviĭ de sud vine ung. kovász, țaĭcă. V. covăsesc). Est. Un fel de bragă dulce și acrișoară care se face din făină de hrișcă, meĭ, secară, grîŭ, porumb ș. a. opărită și fermentată. (În Cov. se face în ziŭa de Sf. Andreĭ).

covaș sn vz covașă

covașă s.f. sg. (reg.) 1. băutură cu gust acrișor; bragă. 2. lapte covăsit.