covîrșésc v. tr. (vsl. vrŭšiti, cu prefixu kŭ, rus. kŭ, ko, spre. V. vîrf). Întrec, dobor: Turciĭ venise [!] la Valea Albă cu forțe covîrșitoare, dar Moldoveniĭ nu refuzară lupta; cheltuĭelile covîrșesc veniturile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink