opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotărire1 sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cotări] (Înv) 1 Măsurare a pânzei cu cotul2 (41) Si: cotărit1 (1), coteală (16), cotire (16), cotit1 (16), cotitură (16). 2 Măsurare a capacității vaselor cu cotul2 (46) Si: (reg) cotărit1 (2), coteală (18), cotire (18), cotit1 (18), cotitură (18).

cotărire2 sf [At: DA / Pl: ~-ri / E: cotări] 1 (D. pânză) Care este măsurată cu cotul2 (41). 2 (D. capacitatea vaselor) Care este măsurată cu cotul2 (46).

COTĂRI, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

COTĂRI, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

cotări1 vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotar2] (Înv) 1 A măsura pânza cu cotul2 (41) Si: a coti2 (20). 2 A măsura capacitatea vaselor cu cotul2 (46) Si: a coti2 (22).

cotări2 [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotorî css] 1-7 (Agr) A cotorî (1-7).

cotărì v. a măsura cu cotul capacitatea upui butoiu.

cotărésc v. tr. (d. cot, cotar). Rar. Cotesc un butoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, 3 sg. cotărește, imperf. 1 cotăream; conj. prez. 1 sg. să cotăresc, 3 să cotărească

cotări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, imperf. 3 sg. cotărea; conj. prez. 3 să cotărească

cotări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, imperf. 3 sg. cotărea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotărească

Intrare: cotărire
cotărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotărire
  • cotărirea
plural
  • cotăriri
  • cotăririle
genitiv-dativ singular
  • cotăriri
  • cotăririi
plural
  • cotăriri
  • cotăririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cotări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotări
  • cotărire
  • cotărit
  • cotăritu‑
  • cotărind
  • cotărindu‑
 singular plural
  • cotărește
  • cotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotăresc
 (să)
  • cotăresc
  • cotăream
  • cotării
  • cotărisem
a II-a (tu)
  • cotărești
 (să)
  • cotărești
  • cotăreai
  • cotăriși
  • cotăriseși
a III-a (el, ea)
  • cotărește
 (să)
  • cotărească
  • cotărea
  • cotări
  • cotărise
plural I (noi)
  • cotărim
 (să)
  • cotărim
  • cotăream
  • cotărirăm
  • cotăriserăm
  • cotărisem
a II-a (voi)
  • cotăriți
 (să)
  • cotăriți
  • cotăreați
  • cotărirăți
  • cotăriserăți
  • cotăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cotăresc
 (să)
  • cotărească
  • cotăreau
  • cotăriră
  • cotăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotări, cotărescverb

  • 1. A măsura cu cotul (1.) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Cot + sufix -ări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.