cotârci [At: TDRG / V: ~rși / Pzi: ~rcesc / E: ns cf cotoi, cotoci] 1-2 vtr (D. animale) A (se) cotoi (1-2).

cotârși vt vz cotârci

cotîrcesc, V. cotrocesc.

cotrocésc v. tr. (d. cotroc. Cp. cu scotocesc și cotropesc). Vest. Acoper, învălesc. Scotocesc: Cu cine aĭ lăsat casa? – Goală, cu ușile deschise. Barem să nu le spargă de vor s’o cotropească (Vl., VR. 1924, 9, 287). – Și -oșesc scotocesc (Vc.); cotîrcesc, învălesc (Gorj), otînjesc (Arg.).