cotâng sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~ngi / E: mg katáng] (Reg) 1 Copilandru. 2 Băiețandru. 3 Flăcăiandru. 4 Fecioraș bine făcut.

cotîng și -gán m. (gep. înrudit cu sued. kotting, baĭetan. Dic. 180 și Altgerm. 40). Trans. Băĭetan. (În GrS. 6, 235: coting, fecĭoraș de vre-o 15-18 anĭ).

cotâng, cotângi, s.m. – (reg.) Copilandru, băiețandru: „Trage, ’mpinge, măi cotânge, / Și-i vede cu ce-i ajunge” (Memoria, 2004-bis: 1.361). – Din magh. katáng (MDA).

cotâng, -i, s.m. – Copilandru, băiețandru: „Trage, ’mpinge, măi cotânge, / Și-i vede cu ce-i ajunge” (Memoria 2004-bis: 1.361). – Din magh. katang.