cotrâmbos, -oasă, cotrâmboși, -oase, adj. – (reg.) Mânios, înciudat, morocănos: „Mere, cântă mânios, / Vine-acasă cotrâmbos” (Bilțiu, 1990: 424). – Din cotrâmba + suf. -os.

cotrâmbos, -oasă, adj. – Mânios, înciudat, morocănos: „Mere, cântă mânios, / Vine-acasă cotrâmbos” (Bilțiu 1990: 424). – Din cotrâmba „a se schimonosi, a se suci, a se strâmba” + -os.