cotruță² sf [At: COSTINESCU / V: ~uț sn / Pl: ~țe / E: mg katrocz] (Pop) 1 Vatră mică, în prelungirea vetrei mari. 2 Vatra de sub horn, unde se face focul. 3 Porțiune de vatră între sobă, cuptor și horn. 4 Partea din fund a vetrei. 5 Parte a vetrei unde se adună cenușa Si: cenușar. 6 Colț al vetrei unde stau să se încălzească pisicile sau copiii mici. 7 (Îe) Șade încă pe ~ E foarte mic. 8 (Pex) Toată întinderea vetrei. 9 (Pex) Loc gol dintre cuptor și perete. 10 Treaptă care servește copiilor pentru a se urca pe cuptor. 11 Loc de lângă sobă unde se usucă rufe sau se dospește aluatul. 12 Dulap pentru vase de gătit, între sobă și perete. 13 Pat pentru copii și bătrâni, între sobă și perete. 14 (Pan) Firidă în zid sub vatră, unde cade cenușa printr-un grătar Si: cenușar. 15 Firidă în zid unde se păstrează lemnele de foc. 16 Firidă în zid unde se țin vase. 17 Firidă în zid unde se încălzesc mieii sau pisicile. 18 Mică firidă în perete unde se țin chibriturile. 19 (Pre) Grătarul prin care cade cenușa. 20 Poliță dintre cuptor și ușă. 21 (Spc) Cujbă ce ține găleata pe foc. 22-23 (Fig) Cotruțar (1, 3). 24 Cățea mică și slabă. 25-26 (Fig) Fată sau femeie tânără care umblă din casă în casă, leneșă și rea de gură.

cotruță¹ sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~țe / E: mg katroc] 1-2 Coteț (mic) pentru păsări, miei, purcei. 3-4 Locuință de la câmp sau de la stână, cu toate anexele ei. 5 Casă murdară. 6 Loc unde cade fânul din podul grajdului.

COTRUȚĂ, cotruțe, s. f. (Mold.) Vatră mică așezată de obicei sub horn; parte sau colț din vatră; loc gol între cuptor și perete sau adîncitură sub vatră. Cățelușa... tot mîrîia subțire în cotruța de sub horn. SADOVEANU, B. 46. Noi scoteam mițele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam... de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37. N-ai unde te culca. În gunoi cu mătura Și-n cotruță cu mița. ȘEZ. I 106.

COTRUȚĂ ~e f. 1) Vatră mică. 2) Adâncitură special făcută în pereții caselor țărănești care servește ca loc de păstrare a obiectelor de uz casnic; ocniță; nișă; cotlon. /<ung. kotrocz

cotruță f. Mold. adâncă tură emisferică între gura cuptorului și perete: scoteam mâțele de prin ocnițe și cotruțe CR. [Cf. Ung. KOTRÓCS, coteț].

cotruță f. femeie intrigantă. [V. cutră].

cotrúță f., pl. e (orig. comună cu ung. katroc, ketrec, alcov. Cp. cu cotroc și cotlon). Est. Spațiu dintre sobă și părete: zît, mîță, din cotruță!. V. firidă.

cotruț sn vz cotruță²

cutruță sf vz cotruță

cotruță (reg.) (desp. co-tru-) s. f., g.-d. art. cotruței; pl. cotruțe

cotruță (reg.) (co-tru-) s. f., g.-d. art. cotruței; pl. cotruțe

cotruță s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. cotruței; pl. cotruțe

cotruță (cotruțe), s. f. – 1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău.

cotruță, cotruțe, s.f. (reg.) 1. vatră mică; parte sau colț din vatră; loc gol între cuptor și perete; adâncitură sub vatră; ungher, groapă, cotlon, cotrov, cenușar, firidă, ocniță, căpătâi, fundoaie. 2. grătarul de la sobă, gratia, roșteiul. 3. policioara de lângă cuptor. 4. cujba ce ține căldarea pe foc. 5. (fig.) om leneș. 6. (fig.) femeie intrigantă.