cotrov¹ sn [At: POMPILIU, B. 1008 / A: nct / Pl: ~oave / E: ns cf cotlon, coșcov] (Reg) 1 Loc unde se ascund racii și peștii, pe sub maluri și rădăcini Si: cotlon (8), cotruță, covru, ocniță. 2 Culcuș pe care și-l fac câinii în fân.

cotrov, cotroave, s.n. (reg.) locul unde se ascund și trăiesc peștii și racii (pe sub rădăcini și pe sub maluri); cotruță, covru, ocniță; culcuș, coștion.