O definiție pentru cotrocenizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cotrocenizare s. f. (pol.; după 1989, cu sens negativ în timpul conducerii lui I. Iliescu) Evoluție după indicațiile date de la Cotroceni (sediul Președinției) ◊ „[A.B.] s-a așezat, confortabil [...] în compromisul [...] esențial: cotrocenizarea culturii noastre.” ◊ „22” 2531 III 93 p. 14. ◊ „Un articol semnat de Virgil Ierunca despre «cotrocenizarea culturii».” ◊ „22” 36/93 p. 10 (din Cotroceni + -izare)
Intrare: cotrocenizare
cotrocenizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |