cotrénțe f. pl. V. bodroanțe.

cotramță sf vz cotreanță

cotreanță sf [At: DDRF / V: ~ramță, ~remțe sfp / Pl: ~ențe / E: mg kotronez] 1 Strai vechi și rupt. 2 Zdreanță. 3 Petec de pânză rupt. 4 Panglică subțire. 5 (Irn) Straie nemțești. 6 (Fig) Om molatec. 7 (Fig) Femeie desfrânată.

cotremțe sfp vz cotreanță

bodroanțe s.f. pl. (pop.) Boarfe, catrafuse. Și-a luat bodroanțele-n spate și-a plecat (CR.). • /form expr.; cf. boarfă, zdreanță.

COTREANȚĂ, cotrențe, s. f. (Regional) Haină veche și ruptă, zdreanță.

bodroánțe, cotroánțe, cotrénțe și cotroáșe (oa dift.) f. pl. (probabil, nu din trențe, zdrențe. Cp. cu rut. katran, cotrențe). Est. Bulendre, boarfe, corcoațe, haine vechĭ și roase.

cotreanță (reg.) (desp. co-trean-) s. f., g.-d. art. cotrenței; (mai frecv.) pl. cotrențe

cotreanță (reg.) (co-trean-) s. f., g.-d. art. cotrenței; pl. cotrențe

cotreanță s. f. (sil. -trean-), g.-d. art. cotrenței; pl. cotrențe

COTREANȚĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță.

cotreanță s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. ZDREANȚĂ.

COTREANȚĂ, cotrențe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

cotreanță, cotrențe, s.f. (reg.) 1. haină veche și ruptă; zdreanță, fleandură, buleandră. 2. (fig.) om molatic; femeie desfrănată, otreapă.