cotoroí, cotoroiésc, vb. IV (reg.) a scotoci cu zgomot, a cotrobăi cu larmă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cotoróĭ n., pl. oaĭe (cp. cu cotor). Btș. Varză murată mărunt și feartă [!] și în care se pune puțin uleĭ și meĭ saŭ orez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink