2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (3)
- relaționale (7)
- specializate (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COTIT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. – V. coti.
COTIT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri; sinuos, întortocheat. – V. coti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
cotit2, ~ă a [At: LET. I, 230/4 / V: coțit2 / Pl: ~iți, ~e / E: coti2!] 1 (Înv) Atins cu cotul2 (1) Si: cotelit2 (8), (înv) încotat2. 2 (Înv) Lovit cu cotul1 (1) Si: cotelit2 (9), (înv) încotat2. 3 (Înv) Făcut atent cu cotul2 (1) Si: cotelit2 (10), (înv) încotat2. 4 (Înv) Contactat cu cotul2 (2) Cf coti.2 (8) Si: cotelit2 (11), (înv) încotat2. 5 (D. drumuri, râuri etc.) Care își schimbă direcția Si: cotigit2 (1). 6 (D. drumuri, râuri etc.) Șerpuit2. 7 (D. o direcție, un drum) Părăsit pentru altă direcție. 8 (Nob) Încovoiat2. 9 (D. oameni; rar) Condus pe un drum cotit spre a se rătăci. 10 (D. obiecte; rar) Întors într-o altă direcție. 11 (Rar) Ocolit2. 12 (Rar) Evitat. 13 (Înv) Cotărit2 (1). 14 (Înv) Bătut2. 15 (Înv) Cotărit2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotit1 sn [At: DA / V: coțit1 / Pl: ~uri / E: coti2] 1-7 Cotire (1-7). 8 (Nob) Încovoiere. 9-15 Cotire (9-15). 16 Cotărire (1). 17 (Îvr; pan) Batere. 18 (Îvr) Cotărire (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTIT, -Ă, cotiți, -te, adj. (Despre drumuri, rîuri etc.) Care are cotituri, care cotește; întortocheat. Oricît de cotită i-a fost calea, tot ajunse la vreme. SADOVEANU, P. M. 193. Vin’ cu mine... Taina liniștei înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure. TOPÎRCEANU, B. 43. Aici era, ce să-ți spui! frumusețea de pe lume. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică, de părea că erau niște covoare așternute. ISPIRESCU, L. 243. Și de cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit, Cînd văd tabere viind Și ciocoi înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ (Adverbial) Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotit a. 1. cu ocoluri, în zigzag: drum cotit; 2. măsurat cu cotul: butoiu cotit. ║ n. lucrarea de.a cotări și efectul ei: cotitul vaselor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. Din cot.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
coti2 [At: ANON. CAR. / V: coți / Pzi: ~tesc / E: cot2] 1-2 vir (Înv) A (se) atinge cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (11-12), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 3-4 vir (Înv) A (se) lovi cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (13-14), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 5 vt (Înv) A-și face loc prin mulțime cu coatele2 (2) Si: (îrg) a coteli, a ghionti (înv), a încota. 6-7 vir (Înv) A(-și) face semne cu cotul2 (1) Si: (îrg) a (se) coteli (16-17), a (se) ghionti, (înv) a (se) încota. 8 vt (Înv) A intra în vorbă cu cineva atrăgându-i atenția cu cotul2 (1) Si: (îrg) a coteli (18), a ghionti, (înv) a încota. 9 vr (Înv; d. oameni) A petrece cu cineva Si: a încota. 10 vi (D. drumuri, râuri etc.) A-și schimba direcția Si: (reg) a cotigi (1). 11 vr (Nob) A se încovoia. 12 vi A se abate din drumul său Si: (reg) a cotigi (2). 13 vt (C. indică drumul) A părăsi Si: (reg) a cotigi (3). 14-15 vt A merge sau a fugi în zigzag Si: (reg) a cotigi (4). 16 vt A conduce pe cineva pe un drum cotit, spre a-l rătăci Si: (reg) a cotigi (5). 17 vt (Rar) A întoarce ceva într-o altă direcție Si: (reg) a cotigi (6). 18 vt (Rar) A ocoli ceva, deplasându-se pe o linie curbă, nu dreaptă Si: (reg) a cotigi (7). 19 vt (Rar) A evita pe cineva Si: (reg) a cotigi (8). 20 vt (Înv) A cotări1 (1) Cf cot2 (41). 21 vt (Înv; pan) A bate. 22 vt (Înv) A cotări1 (2) Cf cot2 (46).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coti1 i [At: POMPILIU, B. 1009 / V: cuti, cutiu / E: coteț] Strigăt cu care se alungă vițelul la coteț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coți v vz coti2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coțit2, ~ă a vz cotit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coțit1 sn vz cotit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuti i vz coti1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutiu i vz coti1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
COTI, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre rîuri, drumuri, străzi etc.) A schimba direcția, a face un cot (3). Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. ◊ Refl. (Neobișnuit) Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, 2. Intranz. (Despre ființe sau vehicule, adesea determinat printr-un adverb de direcție) A schimba direcția, a face o cotitură; a cîrmi. V. abate. Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. ◊ Tranz. A îndrepta în altă direcție. Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. 3. Tranz. (Rar) A părăsi un drum și a merge în altă direcție. O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. 4. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul pentru a-și face loc. Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniform? în dreapta și în stîngă. NEGRUZZI, S. I 38. ◊ Absol. În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. ♦ (Rar) Refl. reciproc. A-și face semn cu cotul; a-și da coate. Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos- de noră! COȘBUC, P. I 97. Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE COTI mă ~esc intranz. rar A-și face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A COTI ~esc 1. intranz. 1) (despre ape curgătoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua altă direcție. 2) (despre ființe sau vehicule) A-și schimba direcția inițială, luând-o într-o parte; a face o cotitură; a întoarce; a cârni. 2. tranz. 1) A îndrepta în altă direcție. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A înghionti cu cotul pentru a-și face loc. /Din cot
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cotì v. 1. a cârmi, a apuca într’o parte a drumului: a coti la dreapta, la stânga; 2. a măsura cu cotul un vas sau pânzeturi; 3. a face cotituri: unde Oltul se cotește; 4. a-și da coate: se cotiau între ei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cotésc v. intr. (d. cot). Ocolesc, fac o cotitură: trăsura, rîu cotește la stînga. V. tr. Fac semn, izbesc cu cotu. Măsor capacitatea butoaĭelor cu cotu. V. refl. Îmĭ daŭ coate: se coteaŭ uniĭ pe alțiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, 3 sg. cotește, imperf. 1 coteam; conj. prez. 1 sg. să cotesc, 3 să cotească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, imperf. 3 sg. cotea; conj. prez. 3 să cotească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotesc, imperf. 3 sg. cotea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COTIT adj. întortocheat, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTIT s. v. cotire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTIT adj. întortocheat, sinuos, sucit, șerpuit, șerpuitor, (rar) șerpuind, (înv. și reg.) șovăit, (înv.) serpentin. (Un drum ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COTIT s. cîrmire, cîrmit, cotire, viraj, virare, virat, (pop.) cîrnire, cîrnit. (In timpul ~ unui vehicul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Cotit ≠ drept, necotit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTI vb. 1. a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (pop.) a cârni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stânga.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COTI vb. 1. a cîrmi, a vira, (rar) a cîrmui, (pop.) a cîrni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a șovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stînga.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
coti! (cuti!) interj. (reg.) cuvânt folosit pentru alungarea vițeilor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a coti mișto expr. (intl.) a da bacșiș bun.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o da cotită expr. 1. a se eschiva de la un răspuns concret. 2. a se dezice de o afirmație anterioară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
coti, cotesc v. t. a fura.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cotit, cotităadjectiv
- 1. (Despre râuri, drumuri etc.) Care face ocoluri sau are cotituri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sinuos întortocheat antonime: drept
- Oricît de cotită i-a fost calea, tot ajunse la vreme. SADOVEANU, P. M. 193. DLRLC
- Vin’ cu mine... Taina liniștei înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure. TOPÎRCEANU, B. 43. DLRLC
- Aici era, ce să-ți spui! frumusețea de pe lume. Niște cărări sucite și cotite, acoperite cu un fel de iarbă mărunțică, de părea că erau niște covoare așternute. ISPIRESCU, L. 243. DLRLC
- Și de cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit, Cînd văd tabere viind Și ciocoi înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. DLRLC
- Cavalcada fugea cotit, iepurește, pe valea cealaltă. SADOVEANU, Z. C. 24. DLRLC
-
etimologie:
- coti DEX '98 DEX '09
coti, cotescverb
-
- Și pleacă drumețul pe-un drum ce cotește. MACEDONSKI, O. I 144. DLRLC
- Unde cotește valea și drumul, acolo sînt vărăriile. SLAVICI, O. I 69. DLRLC
- Drumul se oprește, Prin cadru cotește. TEODORESCU, P. P. 491. DLRLC
- Unde Oltu se cotește, Stăi, bade, și odihnește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 266. DLRLC
-
- 2. (Despre ființe sau vehicule) A face o cotitură, a părăsi drumul drept. DEX '09 DLRLC
- Încă pe întuneric, am cotit pe după moara cu roțile oprite. SADOVEANU, N. F. 58. DLRLC
- Miul voinicul La munte suia, Pe cal dormita, Iar murgul cotea Și se poticnea. TEODORESCU, P. P. 496. DLRLC
- 2.1. A îndrepta în altă direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tînăra își uda florile, ciupea cîteva frunze îngălbenite, cotea puțin capul și privea în grădină. SADOVEANU, O. IV 109. DLRLC
-
- 2.2. A părăsi un drum și a merge în altă direcție. DLRLC
- O urmărea cum iese în drum, cum cotește ulița, către ogoare. CAMILAR, TEM. 244. DLRLC
- Murgului păsa, Somn i se făcea Și drumul cotea, Drumul că lăsa, Cîmpul apuca. TEODORESCU, P. P. 490. DLRLC
-
- 2.3. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mergea ce mai mergea. Pîn’de oaste-l depărta. Prin rărișe Mi-l sucea, Prin cotișe Mi-l cotea. TEODORESCU, P. P. 502. DLRLC
-
-
-
- Și cotind fete străine Pricină de rîs făcea. COȘBUC, P. II 213. DLRLC
- Făcîndu-mi loc printre dame... cotind uniforme în dreapta și în stînga. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
- În adunări cînd intră Ircan cotește-mpinge. NEGRUZZI, S. II 206. DLRLC
- 3.1. A-și face semn (reciproc) cu cotul. DEX '09 DLRLC
- Mamele, privind-o-n horă. Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97. DLRLC
- Orice damă l-ar fi văzut... nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
-
-
etimologie:
- cot DEX '09 DEX '98