17 definiții pentru cotiledon

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTILEDON, cotiledoane, s. n. 1. Prima formațiune foliară a embrionului plantelor cu semințe, asemănătoare frunzelor, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone.

cotiledon, ~ă [At: COSTINESCU / Pl: ~oane / E: fr cotylédon] 1 sn Frunzuliță cu rezerve nutritive care se găsește în embrionul unei plante fanerogame. 2 sn Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. 3 a (Înv; d. plante) Cotiledonat (1).

COTILEDON, cotiledoane, s. n. 1. Frunză a embrionului plantelor cu semințe care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. – Din fr. cotylédone.

COTILEDON, cotiledoane, s. n. 1. Frunza embrionară a unei plante fanerogame, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2. (Anat.) Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei.

COTILEDON s.n. 1. Frunzuliță cu rezerve nutritive care se găsește în embrionul unei plante fanerogame. 2. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. [< fr. cotylédon, cf. gr. kotyledon – cavitate].

COTILEDON s. n. 1. frunzuliță cu rezerve nutritive a embrionului plantelor fanerogame. 2. fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. (< fr. cotylédon, gr. kotyledon, cavitate)

COTILEDON ~oane n. 1) Parte componentă a embrionului plantelor cu semințe, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. 2) anat. Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. /<fr. cotylédone

cotiledon n. Bot. nume dat frunzișoarelor sau celor două fețe cărnoase (în forma unui rinichiu despicat) ale embrionului unei plante.

*cotiledón n., pl. oane (vgr. kotyledón, îmbucătura osuluĭ, d. kotýle, cótilă). Bot. Lob cărnos care compune sîmburele orĭ sămînța și învălește radicula planteĭ. Anat. Lob al placenteĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotiledon s. n., pl. cotiledoane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTILEDON s. (BOT.) frunză embrionară.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COTYLEDON L., COTILEDON, fam. Crassulaceae. Gen originar din Africa de S, cca 30 specii, cu frunze foarte suculente și tulpini foarte umflate, înalte de 0,15-2 m, de forma unor arbuști, unele cu frunze persistente, altele caduce. Flori oranj, cu forme frumoase, în centrul rozetelor, care mor imediat după înflorire.

Cotyledon macrantha Berger. Specie cu flori mici, galbene, dispuse în ciorchine. Plantă înaltă de 0,50 m. Frunze (în rozete), verzi mărginite de roșu.

Cotyledon orbiculata L. Specie cu flori galbene, roșii. Arbust de cca 85 cm înălțime, foarte ramificat, tulpini brune-cafenii. Frunze albicioase, mărginite de:= roșu.

Cotyledon undulata Haw. Specie care înflorește vara. Flori roșii, scurt-pedunculate, pendente, în ciorchine terminal. Arbust mai puțin ramificat. Marginile frunzelor ondulate, bordate cu alb-argintiu, dispuse în rozete.

Intrare: cotiledon
cotiledon substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotiledon
  • cotiledonul
  • cotiledonu‑
plural
  • cotiledoane
  • cotiledoanele
genitiv-dativ singular
  • cotiledon
  • cotiledonului
plural
  • cotiledoane
  • cotiledoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotiledon, cotiledoanesubstantiv neutru

  • 1. Prima formațiune foliară a embrionului plantelor cu semințe, asemănătoare frunzelor, care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. anatomie Fiecare dintre cei doi lobi ai placentei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.