COTELÍ vb. IV v. cotili.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

cotelí, cotelésc, vb. IV (reg.) 1. a căuta cu de-amănuntul; a scotoci, a scobeli, a cotrobăi, a coleși. 2. a umbla prin casă după treburi. 3. a linge farfuriile, a linchi din oale. 4. a fura. 5. a încerca vasele de lut dacă sunt bune. 6. a coti. 7. (refl.) a se rostogoli.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cotelésc și cotilésc v. intr. și tr. (cp. cu bg. kotílo, cuĭb, culcuș, ascunzătoare, cu ung. kótologni, a hoĭnări, și cu rom. cotoc, motan, pin [!] aluz. la cotelitu luĭ în perioada goaneĭ). Fam. Scotocesc, cercetez pin toate locurile. V. mușluĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink