COTECIÓR, cotecioare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui coteț. – Coteț + suf. -ior.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

coteciór s. n., pl. cotecioáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink