2 definiții pentru coteală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
coteală sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: coti2 + -eală] 1-7 Cotire (1-7). 8 (Nob) Încovoiere. 9 Cotire (9). 10 (C. indică drumul) Părăsire. 11-15 Cotire (11-15). 16 Cotărire (1). 17 (Îvr; pan) Bătaie. 18 (Îvr) Cotărire (2). 19 Îmbulzeală.
coteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a coti. Acțiunea de a-țĭ da coate cu cineva. Nu-țĭ face coteală cu el, nu căuta societate, vorbă cu el.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: coteală
coteală substantiv feminin
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||