2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTARLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.

COTARLĂ, cotarle, s. f. (Reg.) Câine prost și jigărit; javră, potaie. – Et. nec.

cotarlă sf [At: ALECSANDRI, T. 657 / Pl: ~le / E: ns cf cotei] 1 (Reg) Pisică. 2 (Prt) Câine. 3 (Prt) Javră. 4 (Fig) Copil neastâmpărat. 5 (Fig) Om bătrân și rău.

COTARLĂ, cotarle, s. f. Cîine prost și leneș, javră, șarlă, potaie. Iar nepotu-meu să nu care cumva să facă popas aici. Să nu-și prăpădească vremea cu cotarla. SADOVEANU, N. F. 24. Țibă, Hormuz! na, Balan! nea, Zurzan! dați-vă-n lături, cotarle. CREANGĂ, P. 147.

COTARLĂ ~e f. fam. Câine jigărit care trezește milă și repulsie; potaie; javră; jigodie; jigăraie. /Orig. nec.

cotarlă f. fam. câine slab și urît. [Dintr’un primitiv cot, câine (cf. albanez kuta), de unde asemenea coteiu si cotiuhă)].

cotárlă (sud, est) și cotîrlă (est) f., pl. e (d. ung. kutya, cîne, cu sufixu -arlă, -îrlă; rut. kotîúga, cîne. V. coteĭ, cotoĭ, cucĭu, șarlă. Cp. și Dic. Altgerm. 41). Javră, potaĭe, cîne prost orĭ urît. – În Trans. cocearlă, pl. erle (Izv. Sept. 1923, 22). În Ĭal. și jarlă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotarlă (reg.) s. f., g.-d. art. cotarlei; pl. cotarle

cotarlă (reg.) s. f., g.-d. art. cotarlei; pl. cotarle

cotarlă s. f., g.-d. art. cotarlei; pl. cotarle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTARLĂ s. javră, jigodie, potaie, (pop.) jigăraie, șarlă, (reg.) pujlă, schilă, (Transilv.) holă, (Mold. și Bucov.) păhaie, (Mold.) pohîrlă, (prin Transilv.) teaucă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COTARLĂ subst. mold. 1. Cotărlă, mold. (Sd V 217); Cotîrla, Ioan, ard. (Met 160). 2. + -eciu: Cotărleci b. (16 B I 153). 3. Cf. Cotîrlețu, I., munt. (BCI VII 34); pentru acesta cf. Catîrleț, forma romînizată a tc. kidrelez, sărbătoare musulmană de primăvară ce corespunde s-tulul Gheorghe, nume aplicat de turci portului cu acest nume, din Deltă.

Intrare: cotarlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotarlă
  • cotarla
plural
  • cotarle
  • cotarlele
genitiv-dativ singular
  • cotarle
  • cotarlei
plural
  • cotarle
  • cotarlelor
vocativ singular
plural
Intrare: Cotarlă
Cotarlă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cotarlă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotarlă, cotarlesubstantiv feminin

  • 1. regional Câine prost și jigărit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iar nepotu-meu să nu care cumva să facă popas aici. Să nu-și prăpădească vremea cu cotarla. SADOVEANU, N. F. 24. DLRLC
    • format_quote Țibă, Hormuz! na, Balan! nea, Zurzan! dați-vă-n lături, cotarle. CREANGĂ, P. 147. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.