4 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTAR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. Larvă a unor fluturi al cărei mers imită măsurarea cu cotul. – Cot + suf. -ar.

COTARE, cotări, s. f. Acțiunea de a cota și rezultatul ei; apreciere, prețuire, considerare. – V. cota.

COTARE, cotări, s. f. Acțiunea de a cota și rezultatul ei; apreciere, prețuire, considerare. – V. cota.

COTĂRI, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

COTĂRI, cotăresc, vb. IV. Tranz. A măsura cu cotul (II) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. – Cot + suf. -ări.

cotar2 sm [At: (a. 1806) IORGA, S. D. XV, 145 / V: ~ac / Pl: ~i / E: cot2 + -ar] 1 (Înv) Persoană care măsoară cu cotul2 (47) adâncimea butoaielor pentru a le determina capacitatea. 2 Slujbaș care verifica măsurătorile cu cotul2 (41) ale mărfurilor vândute sau lungimea reglementară a cotului2 (41). 3 (Ent) Omidă lunguiață și subțire, cenușie, care se deplasează îndoindu-se. 4 (îvp; îe) A merge ca un ~ A merge încet și gânditor.

cotare1 sf [At: ALRM II/I, h. 348 / V: (reg) ~ră / Pl: ~tări / E: nct] (Reg) Cocină. modificată

cotare2 sf [At: DA / Pl: ~tări / E: cota] 1 Numerotare potrivit unei anumite ordini Si: cotație (1), (rar) cotat1 (1). 2 Stabilire a cursului acțiunilor, titlurilor de creanță etc. (la bursă) Si: cotație (2), (rar) cotat1 (2). 3 Introducere a efectelor la bursă Si: cotație (3), (rar) cotat1 (3). 4 Curs al titlurilor sau acțiunilor la bursă, într-o anumită zi Si: cotație (4), (rar) cotat1 (4). 5 Evaluare a cursului valutar Si: cotație (5), (rar) cotat1 (5). 6 (Fig) Apreciere a calităților unei persoane Si: cotație (6), (rar) cotat1 (6). 7 Înscriere, pe un desen tehnic, a dimensiunilor obiectului reprezentat Si: cotație (7), (rar) cotat1 (7). 8 Înscriere a cotelor1 (13) pe o hartă Si: cotație (8), (rar) cotat1 (8).

cotări2 [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotorî css] 1-7 (Agr) A cotorî (1-7).

cotări1 vt [At: DA / Pzi: ~resc / E: cotar2] (Înv) 1 A măsura pânza cu cotul2 (41) Si: a coti2 (20). 2 A măsura capacitatea vaselor cu cotul2 (46) Si: a coti2 (22).

COTAR, cotari, s. m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. (La pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic. – Cot + suf. -ar.

COTARE s. f. Acțiunea de a cota. V. evaluare, prețuire.

COTARE s.f. Acțiunea de a cota și rezultatul ei; prețuire, apreciere; cotație. [< cota].

COTAR ~i m. Specie de fluturi ale căror omizi distrug pomii fructiferi. /cot + suf. ~ar

cotar m. 1. cel ce cotăreșțe vasele, butoaele; 2. cel ce supraveghează măsurătoarea cu cotul.

cotărì v. a măsura cu cotul capacitatea upui butoiu.

cotár m. (d. cot). Cel ce măsoară cu cotu capacitatea butoaĭelor. Munt. Un fel de omidă (chematobia brumata) care atacă maĭ ales pruniĭ și care se numește și măsurător din cauza mersuluĭ eĭ: se strînge și se întinde ca cum ar măsura cu cotu.

cotărésc v. tr. (d. cot, cotar). Rar. Cotesc un butoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cotar1 (înv.) s. m., pl. cotari

cotare s. f., g.-d. art. cotării; pl. cotări

cotări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, 3 sg. cotărește, imperf. 1 cotăream; conj. prez. 1 sg. să cotăresc, 3 să cotărească

cotare s. f., g.-d. art. cotării; pl. cotări

cotări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, imperf. 3 sg. cotărea; conj. prez. 3 să cotărească

cotare s. f., g.-d. art. cotării; pl. cotări

cotări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotăresc, imperf. 3 sg. cotărea; conj. prez. 3 sg. și pl. cotărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTARI s. pl. (ENTOM.) pași (pl.). (~ sunt larvele unor fluturi.)

COTARI s. pl. (ENTOM.) pași (pl.). (~ sînt larvele unor fluturi.)

Intrare: cotari
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cotari
  • cotarii
genitiv-dativ singular
plural
  • cotari
  • cotarilor
vocativ singular
plural
Intrare: cotar (ființă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotar
  • cotarul
  • cotaru‑
plural
  • cotari
  • cotarii
genitiv-dativ singular
  • cotar
  • cotarului
plural
  • cotari
  • cotarilor
vocativ singular
  • cotarule
  • cotare
plural
  • cotarilor
Intrare: cotare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotare
  • cotarea
plural
  • cotări
  • cotările
genitiv-dativ singular
  • cotări
  • cotării
plural
  • cotări
  • cotărilor
vocativ singular
plural
cotară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cotări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotări
  • cotărire
  • cotărit
  • cotăritu‑
  • cotărind
  • cotărindu‑
singular plural
  • cotărește
  • cotăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotăresc
(să)
  • cotăresc
  • cotăream
  • cotării
  • cotărisem
a II-a (tu)
  • cotărești
(să)
  • cotărești
  • cotăreai
  • cotăriși
  • cotăriseși
a III-a (el, ea)
  • cotărește
(să)
  • cotărească
  • cotărea
  • cotări
  • cotărise
plural I (noi)
  • cotărim
(să)
  • cotărim
  • cotăream
  • cotărirăm
  • cotăriserăm
  • cotărisem
a II-a (voi)
  • cotăriți
(să)
  • cotăriți
  • cotăreați
  • cotărirăți
  • cotăriserăți
  • cotăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cotăresc
(să)
  • cotărească
  • cotăreau
  • cotări
  • cotăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotare, cotărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi cota DEX '09 DEX '98 DN

cotar, cotarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care măsoară cu cotul dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. DEX '09
  • 2. învechit Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. DEX '09
  • 3. Larvă a unor fluturi al cărei mers imită măsurarea cu cotul. DEX '09
etimologie:
  • Cot + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

cotări, cotărescverb

  • 1. A măsura cu cotul (1.) dimensiunile unui butoi pentru a-i calcula capacitatea. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Cot + sufix -ări DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.