2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cotarcă sf [At: (a. 1807) CARTE PENTRU ECONOMIE, ap. BV II, 494 / V: ~rgă / Pl: ~rci / E: srb mg kotarka] 1 Coșar2 (6). 2 Pod al casei sau al grajdului, în care se ține porumbul. 3 Coș3 (1) de nuiele Si: (reg) cotăriță.

cotarcă f. Tr. coșarcă. [Cf. coteț].

cotárcă f., pl. e și ărcĭ (sîrb. kótârka, un fel de șură, după cum hambar în Munt. înseamnă și „un fel de ladă”). Nord. Coșarcă. Háțeg. Leasă (coșar) de popușoĭ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cotarcă, cotărci, s.f. (reg.) 1. coșar pentru porumb; coșarcă, hambar, pătul, porumbar. 2. coș de nuiele, colariță. 3. (înv.) holeră.

cotarcă, cotărci, s.f. – (reg.) 1. Coș, coștei, coșargă; hambar pentru depozitat știuleții de porumb (în Chioar și Codru). 2. Leagăn confecționat din nuiele: „Eu te legân în cotarcă, / În cotarcă de răt’ită, / Să n-ai grijă de nemnică” (Calendar, 1980: 17). ♦ (onom.) Cotarcău, poreclă și supranume în Dragomirești, „cel ce face cotărci”. – Din srb. kotarka „un fel de șură” (Scriban); din srb., magh. kotarka (MDA).

cotarcă, cotărci, s.f. – 1. Coș, coștei, coșargă; hambar pentru depozitat știuleții de porumb (în Chioar și Codru). 2. Leagăn confecționat din nuiele: „Eu te legân în cotarcă, / În cotarcă de răt’ită, / Să n-ai grijă de nemnică” (Calendar 1980: 17). Cotarcău, poreclă și supranume în Dragomirești, „cel ce face cotărci”. – Din srb., magh. kotarka.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COTARCĂ subst., ard. „pătul” (Enc). 1. Cotarcea, Bogdan (17 B 1 383); Cotărcea (Sd 56). 2. Cotărciani s. disp. în fost jd. Ilfov (Sd IV 271). 3. Cf. prin metateză: Cotrăceni s. (14 B 336), dar nu e probată identificarea cu Cotrocenii. V. pentru temă: Cotorc și Cotroc.

Intrare: cotarcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cotarcă
  • cotarca
plural
  • cotărci
  • cotărcile
genitiv-dativ singular
  • cotărci
  • cotărcii
plural
  • cotărci
  • cotărcilor
vocativ singular
plural
cotargă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Cotarcă
Cotarcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Cotarcă