cotârleț sm [At: ARH. OLT. VII, 521 / V: ~eață, ~ete / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1 Coteț de animale mici. 2 Coteț de păsări.

codârleață sf vz cotârleț

cotârleață sf vz cotârleț

cotârlete sm vz cotârleț

❍ COTÎRLEAȚĂ sf. COTÎRLEȚ (pl. -ețe) sn. Olten. 1 Coteț, coteneață: Vulpea vîna tot cînd vrea ... Pe colea la cotîrleață, Să-mi găsească niscai rață (TOC.) ¶ 2 Coșar [comp. bg. kotara sau ung. kutyorló].

cotârleț, cotârlețe, s.n. (reg.) coteț de orătănii, ocol, țarc, coșare.