7 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COT, (I 1) coate, (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ◊ Compus: s. m. și f. coate-goale = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandru (al unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.

cot1 i [At: DA ms / E: fo] Cotcodac.

cot2 [At: PSALT. 329/12 / Pl: coate, ~uri, (îvr) cote sn, coți sm / E: ml cubitus] 1 sn (Atm; d. oameni) Parte exterioară a articulației dintre humems și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. 2 sn (Îlav) ~ la ~ Alături. 3 sn (Îal) Împreună. 4 sn (îlav) În (sau din) coate Stând rezemat în coate (1). 5 sn (Îe) A da din coate A-și face loc, împingând pe alții. 6 sn (Îae; fig) A lupta fără scrupule pentru a parveni. 7 sn (Îae) A dobândi ceva prin mijloace incorecte. 8 sn (Deseori cu indicarea cotului; îe) A arăta cuiva ~ul (Însoțit de gest) A refuza pe cineva în mod batjocoritor. 9 sn (Îae) A nu lua în seamă pe cineva. 10 sn (Înv; îe) A întoarce ~ul (sau coatele) cuiva A-l răsplăti rău. 11 sn (Îae) A nu asculta pe cineva. 12 sn (Înv; îlav) Din ~ În zadar. 13 sn (Îlv) A lega ~ la ~ A lega un infractor cu mâinile la spate. 14 sn (Îal) A lega împreună mai mulți infractori. 15 sn (Pop; îla) Fudul de coate Sărac. 16 sn (Pex) Lovitură dată cu cotul (1). 17 sn (Îe) A-și da coate(le) (rar, ~) sau, înv, a-și da cu ~ul unul altuia A-și face semne de înțelegere Si: (pop) a se coti. 18 sn (Îae) A se amuza în ascuns pe seama cuiva. 19 sn (Îae) A se alia în ascuns contra cuiva Si: (pop) a se coti. 20 sn (Pfm; îe) Mă doare-n ~ ! Puțin îmi pasă. 21 sn (Îe) A-și băga mâinile până-n (sau până la) coate A fura mult și fără jenă. 22 sn (Bot; reg; îc) Cinci-coate Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 23 sn (Îc) Coate-goale Sărac. 24 sn Parte a mânecii care acoperă cotul. 25 sn (Îe) A-și roade coatele pe băncile școlii A învăța mulți ani. 26 sn (Îe) A-și roade cu cineva coatele pe băncile școlii A fi coleg de școală cu cineva. 27 sn (Pan; șîs) ~ul dinapoi Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul piciorului de dinapoi al calului Si: (reg) căi, cotâi, cotei. 28 sn Unealtă de zidărie Si: colțar, dreptar, echer. 29 sn Piesă încovoiată care face legătura între două piese drepte cu direcții diferite, burlane, țevi, conducte etc. 30 sn Loc unde își schimbă brusc direcția un drum, o vale etc. Si: cotitură. 31 sn Meandră a unei ape curgătoare. 32 sn Serpentină. 33 sn (Reg) Colț. 34 sn (Reg; spc) Peninsulă mică. 35 (Pop) sn Parte adâncă într-o apă, cu pereții drepți Cf bulboacă, vârtej. 36 sn Golf. 37 sn Mal abrupt al râului la schimbarea direcției în care curge. 38 sn (Fig; înv) Șiretlic. 39 sn (Fig; înv) Diversiune. 40 sm Distanța de la cot la încheietura mâinii drepte, trecând peste vârful degetului mijlociu. 41 sm Veche unitate de măsură a lungimii egală cu 0,637 m (în Moldova) sau cu 0,664 m (în Muntenia). 42 sm (Pex; înv) Unealtă de lemn sau metal pentru măsurat, având lungimea unui cot2 (41). 43 sm (Înv; pex) Bucată de material măsurată cu cotul2 (41). 44 sm (Rar; îe) A-i ieși (sau a scoate) limba de un ~ A fi în mare încurcătură. 45 sm (Îae) A fi foarte obosit după un efort (fizic). 46 sm (îvp; îs) Trei coți de pământ Mormânt. 47 sm (înv) Unealtă de lemn sau metal liniată, pentru măsurarea capacității vaselor Si: carâmb, hărag. 48 sm (Înv; pex) Operație de măsurare oficială a buților Si: cotit1.

COT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale s. m. invar. = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.

COT, (1) coate și (2) coturi, s. n., (3) coți, s. m. 1. (Anat.; la om) Articulația dintre braț și antebraț; partea exterioară a acestei articulații. [Soldații] aveau coatele lipite strîns, unii de alții. SAHIA, N. 73. Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65. Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. CARAGIALE, P. 15. În trăsură, plecat puțin pe-un cot, îmi place să-mi ațintesc ochii în zări. RUSSO, O. 100. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături, unul lîngă altul, împreună. Și cot la cot soldatul roșu, Ostașul nostru S-au dus Biruitori către apus. BENIUC, V. 125. Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat cot la cot împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, Ț. 14. Lucrează cot la cot cu dînșii, sosește înaintea lor și pleacă în urma lor. C. PETRESCU, A. 466. ◊ Expr. A da din coate = a-și face loc împingînd pe alții; fig. a lupta fără scrupule pentru a cîștiga o situație, pentru a ieși din încurcătură etc. A lega cot la cot = a lega cu mîinile la spate. Potirașii se slobod Și mi-l leagă cot la cot. ANT. LIT. POP. I 437. Și-l lega strîns cot la cot. ALECSANDRI, P. P. 125. A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul). Își dedeau coate, de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. A-și da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns, a se înțelege în secret. Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu. CARAGIALE, O. I 124. A băga mîinile pînă-n coate = a fura zdravăn. (Familiar, adesea însoțit de lovirea repetată a unui cot cu palma) A-i arăta cuiva cotul = a refuza pe cineva în bătaie de joc. A întoarce cuiva cotul = a nu lua în seamă, a necăji pe cineva. Mă doare-n cot = puțin îmi pasă. ♦ Partea mînecii care acoperă articulația dintre braț și antebraț. Desigur hoinăriseră împreună, își roseseră coatele pe aceleași bănci ale școlii. C. PETRESCU, Î. II 175. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. ♦ (La cal) Partea ieșită în afară a articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. Cînd îndărăt se uita, Vedea capul șarpelui Sus pe colul murgului. ȘEZ. III 65. 2. Loc unde un drum, un rîu, o scară, un burlan etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsură. V. curbă. Tocmai atunci ieși de după un cot de mal un caporal. D. ZAMFIRESCU, R. 97. De la cotul stîncos ce-i zice «Cîrligul Caprei» mergeam o bucată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. A trecut de cotul dealului, la cîmp deschis. CARAGIALE, O. I 368. Era mai ales două stațiuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu gîrlei... și alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA, S. 687. 3. (Regional) Colț, unghi, ungher. Am o mîndră ca o doamnă: Cînd e vremea lucrului, Șede-n cotu birtului. HODOȘ, P. P. 191. Ziua într-un cot, Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI, C. 196. 4. (Învechit) Unitate de măsură variind între 0,606 m (în Muntenia) și 0,637 m (în Moldova) reproducînd distanța de la cot (1) pînă la vîrful degetului mijlociu; p. ext. măsură considerată în chip subiectiv mare sau mică. Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui, Largi de-un cot sînt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. COȘBUC, P. I 224. Avea niște mustăți de un cot și un glas de răsuna mahalaua. ALECSANDRI, T. 383. ♦ Obiect care se măsoară cu această unitate. Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice cînd cineva face un efort peste măsură. ♦ (Regional) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurat lungimi. L-am văzut umblînd prin tîrg, cu cotul subsuoară, după cumpărat sumani. CREANGĂ, A. 58.[1]

  1. Greșeli la indicarea formelor de plural; corect (2, 3) coturi, s. n., (4) coți, s. m. gall

COT3 coți m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ◊ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depășesc propriile puteri. /<lat. cubitus

COT2 ~uri n. 1) (la drumuri, ape curgătoare etc.) Loc unde se face o schimbare de direcție; cotitură. ~ul gârlei.A vorbi fără ~uri a spune fără ocolișuri. A ști toate ~urile a cunoaște toate subtilitățile. 2) Partea încovoiată a unei țevi sau a unui burlan. /<lat. cubitus

COT1 coate n. 1) Articulație dintre braț și antebraț. 2) Parte exterioară a acestei articulații. ◊ ~ la ~ cu cineva alături de cineva; împreună. A da din coate a) a împinge pe cei din jur pentru a-și asigura trecerea; b) a acționa energic, dar fără scrupule, pentru a-și atinge scopul. A-și da coate (sau a-și da cu ~ul) unul altuia a împinge cu cotul pentru a atrage atenția asupra unui lucru sau a unei vorbe. 3) Partea din afară a mânecii care acoperă această articulație. ◊ A-și roade coatele (pe băncile școlii) a-și face timp îndelungat învățătura. /<lat. cubitus

cot n. 1. (pl. coate), partea exterioară a brațului, la locul unde se îndoae: cot la cot, legat țeapăn; a-și da coate, a-și face semne, de înțelegere; 2. partea mânecii ce acopere cotul: haină roasă în coate; 3. (pl. coți), veche măsură de lungime în Muntenia (0 m. 66) și în Moldova (0 m. 64); 4. (pl. coturi), măsură de capacitate a buților; 5. cotitură: la cotul Prutului POP. [Lat. CUBITUM].

cot n., pl. coate (lat. cúbitus și cúbitum, cot, d. cŭbare, a sta culcat; it. gómito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. cóvado). Partea mijlocie a brațuluĭ la locu unde se îndoaĭe (corespunzînd cu genuchĭu la picĭor): mă sprijin în cot. Partea mîniciĭ care acopere cotu: haĭnă roasă în (saŭ la) coate. Cot la cot, cu coatele alăturea: mergețĭ cot la cot, hoțu a fost legat cot la cot (i s’aŭ legat coatele unu de altu). A-țĭ da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te înțelege pe ascuns cu el; 2) a trăi în societatea luĭ. Pl. coturĭ. Cotitură, îndoitură de rîŭ saŭ de drum: la coturĭ rîu sapă malu. Bucată de lemn orĭ de metal de măsurat stofele saŭ de calculat capacitatea butoaĭelor: Jidanu rupsese amîndoŭă coturile apărîndu-se de cînĭ. Parte încovoĭată la un burlan de fum, la o țeavă. S. m. O veche măsură de lungime, (în Țara Rom. 0m., 664, în Moldova 0m., 637, în Dobrogea 0m., 680): doĭ coțĭ de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupĭ, și rupu 2 grefĭ).

coț i [At: PAMFILE, C. 20 / E: fo] Cuvânt care imită scârțâitul Cf scârț.

coțuș, ~ă [At: CIAUȘANU, V / Pl: ~i, ~e / E: ns cf coțulă] 1-2 smf, a (Om) insinuant. 3-4 smf, a (Om) viclean. 5-6 smf, a (Om) neastâmpărat. 7-8 smf, a (Om) iscoditor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cot2 (meandră, tub) s. n., pl. coturi

cot1 (articulație) s. n., pl. coate

cot3 (unitate de măsură) (înv.) s. m., pl. coți

cot2 (articulație) s. n., pl. coate

cot3 (meandră, tub) s. n., pl. coturi

cot1 (unitate de măsură) s. m., pl. coți

cot (unitate de măsură) s. m., pl. coți

cot (geogr., tehn.) s. n., pl. coturi

cot, coate (la braț, la mâneci) coți (măsură) și coturi (cotituri).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COT s. v. colț, colțar, cotlon, dreptar, echer, ungher, unghi.

COT s. I. 1. v. cotitură. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de pânză.)

cot s. v. COLȚ. COLȚAR. COTLON. DREPTAR. ECHER. UNGHER. UNGHI.

COT s. 1. cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ al unui drum.) 2. cotitură, meandru, sinuozitate, șerpuitură, (reg.) taolă. (~ al unui rîu.) 3. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de pînză.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cot (-oate), s. n.1. Partea exterioară care unește brațul cu antebrațul. – 2. Jaret. – 3. Cotitură, întorsătură, unghi. – 4. Echer, colțar. – 5. Colț de stradă. – 6. Meandră, curbă, sinuozitate. – 7. Ungher, colț. – 8. Măsură de lungime de valoare variabilă (cot muntenesc, 0,666 m; cot moldovenesc, 0,637 m). – 9. Gradație, scară de nivel. – 10. (Arg.) An. – 11. (Arg.) Nimic. – Mr., megl., istr. cot. Lat. cŭbĭtum (Diez, Gramm., I, 154; Pușcariu 406; Candrea-Dens., 399; REW 2354; DAR); cf. alb. kut (Philippide, II, 636), it. gomito (abruz. govete, calabr. gùvitu, gutu), prov. code, fr. coude, sp. code, port. coto. Pentru fonetism, cf. Fr. Schürr, Mitt. Wien., 54-5. Sensurile 3-7 au pl. coturi; cu sensurile 8-10, este m., pl. coți; 11 se folosește numai la sg. și se explică prin obiceiul vulgar de a arăta cotul pentru a desemna o negație (cf. Graur, BL, V, 59). Der. cotea, s. m. (persoană cunoscută prin lipsa ei de milă); coti, vb. (a face un cot; refl., a se frecventa, a se vedea; a întoarce, a da colțul; a măsura cu cotul; a calcula capacitatea unui vas); cotar, s. m. (evaluator, măsurător); cotitură, s. f. (cotitură, meandră, sinuozitate; colț, parte secretă); cotiș, s. n. (loc cotit, cotitură, unghi); coteală, s. f. (lovire cu cotul: aglomerație); cotigi, vb. (a da colțul, a întoarce), rezultat dintr-o contaminare cu cotigă; cotări, vb. (a calcula capacitatea unui vas); cotărit, s. m. (evaluare; veche dare pe evaluarea oficială a vaselor, plătită cuparului, care de obicei o da în arendă); cotărie, s. f. (dare comercială pe țesături și băuturi); coteli, vb. (a cerceta; a munci pe brînci; a face curățenie; Bucov., a linge farfuriile; a fura; a întoarce, a da colțul; a rostogoli), pe care Skok, Dacor., III, 835 și DAR îl consideră der. de la bg. kotiljati se „a se agita, a se grăbi” dar care pare mai curînd der. de la coti cu suf. expresiv -eli (cf. Graur, BL, VI, 146). În acest caz, sb. kotiljati provine din rom., ca și sb. kut „unghi”, care se folosește în Mold. și Bucov., cut, s. n. (cartier, suburbie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cot, coți, s.m. – 1. Unitate de măsură pentru lungimi, care reprezintă distanța de la cot până la încheietura palmei (0,6 m): „Trei coți = 2 m” (AER, 2010: 66; Lăpuș); „Să măsoară pământu, / Tăt pământu cu cotu” (Memoria, 2001: 1). 2. Meandră, curbă. 3. Cotitură, întorsătură. – Lat. cubitus, cubitum „cotul brațului” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA); cuv. autohton (Hasdeu).

cot, coți, s.m. – Unitate de măsură pentru lungimi, care reprezintă distanța de la cot până la încheietura palmei (0,6 m): „Să măsoară pământu, / Tăt pământu cu cotu” (Memoria 2001: 1). – Lat. cubitus.

coț! interj. (reg.) cuvânt care imită scârțâitul cizmei.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COT subst. 1. Cot, Ion (Băl IV); Coto diac (Cat), cu -o final In loc de -u, în stil de cărturar. 2. Cota b. (17 B I 398; RI V 113) -ar. (AO VII 216; Fărș); Cote (Isp IV2); Cotea (Cotr 45); -stegar (17 B II 335); – ar. (Cara 92); Cot/escul, St. (16 B II 26; 17 B III 229); -ești, -eni ss. 3. + -ai: Cotai, Ion, mold. (BCI IV 199). Cotaescu (Arh). 4. + -ac: Cotac (Mar). 5. + -al(ă): Cotal, Ioan, mazil, mold., 1797 (ib. 224). 6. + -ean(a): Cotean (Tec I); -a (Sd XVI); Cotean din Coteana (16 B IV 443); Coteanul t.; Coteanescul, Oprea, vinde muntele Coteanul cu oamenii din Cotenești (RI VII 177); 7. Cotenescul, Andrei, munt., 1654 (An C III 740. 8. Coteance b. (17 B II 77). 9. Coteca t. (Mus). 10. + -eș: Coteș, act. sau fon. mold. < cotiș; 11. Coteșăl și Coteșilă (17 B III 439, 470). 12. Cotișel (Moț; Viciu 15; Met 48) < adv. cotiș. 13. + -ică: Gotică, țig. (16 B II16). 14. + -uș: Cotușul, Oprea (17 B I 221). 15. + -man: Cotoman, Ion, mold.; și marital: Cotomanița, Maria (Băl VI) zisă și Cotomăneasă, Maria, 1765. 16. < Cotu-mare sau t. Cotu-morii, cu as. progr.: Cotomorești, zis și Cătămărești s. (Sd V 223). 17. + -oc: Cotoc și Moțoc (Sd XI 274) sau var. < subst. cotoi. 18. + -ocea: Cotocea și Cotoțea pren. (17 B I 172). 19. Colos fam. buc. (M Put 131) 20. Cotuț (Viciu 15). 21. Compuse: Cotrosa (Viciu 15) < cot-ros; Cotlungu, St. (Sur XV 256).

*COȚ 1. Coțan (Moț). 2. Coțic (Băl VI). 3. Coțoiu (RI IV 225). 4. Coțuș, olt. (17 B IV 323). 5. +man: Coțman (Tut; C Bog) – Gh., din s. Coțmănești (Dm; Sur XXIV); G., popa (Isp V2); – Necula (Bîr IV); -ul (16 A I 173). 6. Cuțman b. (Tut); cf. și t. Coțman. 7. Compus: Coțobăț, olt. (Sd V 305) și Cotbuțul (17 B I 443). Pentru etim. cf. și blg.-alb. Koțo sint. < Koste (Weig 126).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cot, coți s. m. an de detenție.

a arăta (cuiva) cotul expr. 1. a refuza (pe cineva) în mod batjocoritor. 2. a nu lua în seamă (pe cineva), a trata cu indiferență (pe cineva)

a-l durea în bigă / în cot / în cur / în șpiț expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent.

cotu’ s. m. sg. (articol hot.) nimic.

cotu’ și pișcotu’, labele și botu’ expr. (glum.) nimic; deloc.

mă doare-n cot! / în cur! / în pix! / în șpiț! expr. nu-mi pasă!

Intrare: Cot
nume propriu (I3)
  • Cot
Intrare: cot (anat.)
cot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cot
  • cotul
  • cotu‑
plural
  • coate
  • coatele
genitiv-dativ singular
  • cot
  • cotului
plural
  • coate
  • coatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cot (geogr., tehn.)
cot2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cot
  • cotul
  • cotu‑
plural
  • coturi
  • coturile
genitiv-dativ singular
  • cot
  • cotului
plural
  • coturi
  • coturilor
vocativ singular
plural
Intrare: cot (interj.)
cot4 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • cot
Intrare: cot (u.m.)
cot3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cot
  • cotul
  • cotu‑
plural
  • coți
  • coții
genitiv-dativ singular
  • cot
  • cotului
plural
  • coți
  • coților
vocativ singular
plural
Intrare: coț
coț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Coț
nume propriu (I3)
  • Coț
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cot, coatesubstantiv neutru

  • 1. anatomie (La om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul; articulația propriu-zisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: cotișor
    • format_quote [Soldații] aveau coatele lipite strîns, unii de alții. SAHIA, N. 73. DLRLC
    • format_quote Răzimat pe coate-adoarme Un cioban întins pe glugă. GOGA, P. 65. DLRLC
    • format_quote Băiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul. CARAGIALE, P. 15. DLRLC
    • format_quote În trăsură, plecat puțin pe-un cot, îmi place să-mi ațintesc ochii în zări. RUSSO, O. 100. DLRLC
    • 1.1. Parte a mânecii care acoperă cotul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Desigur hoinăriseră împreună, își roseseră coatele pe aceleași bănci ale școlii. C. PETRESCU, Î. II 175. DLRLC
      • format_quote Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
      • chat_bubble A-și roade coatele (pe băncile școlii) = a-și face timp îndelungat învățătura. NODEX
    • 1.2. (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd îndărăt se uita, Vedea capul șarpelui Sus pe cotul murgului. ȘEZ. III 65. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cot la cot = unul lângă altul. DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX
      • format_quote Și cot la cot soldatul roșu, Ostașul nostru S-au dus Biruitori către apus. BENIUC, V. 125. DLRLC
      • format_quote Țăranii romîni și țăranii unguri au luptat cot la cot împotriva nobilimii maghiare. BOGZA, Ț. 14. DLRLC
      • format_quote Lucrează cot la cot cu dînșii, sosește înaintea lor și pleacă în urma lor. C. PETRESCU, A. 466. DLRLC
    • chat_bubble A da din coate = a-și face loc împingând pe alții. DEX '09 DLRLC DEX '98 NODEX
    • chat_bubble A da din coate = a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: lupta
    • chat_bubble A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Potirașii se slobod Și mi-l leagă cot la cot. ANT. LIT. POP. I 437. DLRLC
      • format_quote Și-l lega strîns cot la cot. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
    • chat_bubble A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: coti
      • format_quote Își dedeau coate, de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. DLRLC
    • chat_bubble A-și da coatele cu cineva = a lucra pe ascuns, a se înțelege în secret. DLRLC
      • format_quote Nouă ni-e frică... de! că-și dă coatele cu Cațavencu. CARAGIALE, O. I 124. DLRLC
    • chat_bubble A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: fura
    • chat_bubble familiar A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. DEX '09 DLRLC
      sinonime: refuza
    • chat_bubble Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! DEX '09 DLRLC
etimologie:

cot, coturisubstantiv neutru

  • 1. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția. DLRLC DEX '98 DEX '09 NODEX
    • format_quote Cotul gârlei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tocmai atunci ieși de după un cot de mal un caporal. D. ZAMFIRESCU, R. 97. DLRLC
    • format_quote De la cotul stîncos ce-i zice «Cîrligul Caprei» mergeam o bucată pe jos. VLAHUȚĂ, O. A. II 135. DLRLC
    • format_quote A trecut de cotul dealului, la cîmp deschis. CARAGIALE, O. I 368. DLRLC
    • format_quote Era mai ales două stațiuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu gîrlei... și alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu. GHICA, S. 687. DLRLC
    • 1.1. Meandru (al unei ape curgătoare). DEX '09 DEX '98
      sinonime: meandru
    • chat_bubble A vorbi fără coturi = a spune fără ocolișuri. NODEX
    • chat_bubble A ști toate coturile = a cunoaște toate subtilitățile. NODEX
  • 2. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. DLRLC DEX '98 DEX '09 NODEX
  • 3. regional Colț, ungher, unghi. DEX '98 DEX '09 DLRLC
    • format_quote Am o mîndră ca o doamnă: Cînd e vremea lucrului, Șede-n cotu birtului. HODOȘ, P. P. 191. DLRLC
    • format_quote Ziua într-un cot, Noaptea peste tot (Lampa). GOROVEI, C. 196. DLRLC
etimologie:

cotinterjecție

etimologie:

cot, coțisubstantiv masculin

  • 1. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot până la încheietura palmei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: șing
    • format_quote Colo-n colț acum răsare Un copil al nu știu cui, Largi de-un cot sînt pașii lui, Iar el mic, căci pe cărare Parcă nu-i. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote Avea niște mustăți de un cot și un glas de răsuna mahalaua. ALECSANDRI, T. 383. DLRLC
    • diferențiere Unitate de măsură variind între 0,606 m (în Muntenia) și 0,637 m (în Moldova) reproducând distanța de la cot până la vârful degetului mijlociu.
    • diferențiere Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. NODEX
    • 1.1. prin extensiune Măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Pe sul tot crește pînza și coții tot sporesc. BELDICEANU, P. 69. DLRLC
      • diferențiere Obiect care se măsoară cu această unitate. DLRLC
    • 1.3. regional Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote L-am văzut umblînd prin tîrg, cu cotul subsuoară, după cumpărat sumani. CREANGĂ, A. 58. DLRLC
    • chat_bubble A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare; a se sufoca de oboseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.