costumare sf [At: DN² / V: (înv) ~tiu~ / Pl: ~mări / E: costuma] 1 Îmbrăcare a unui costum (12) Si: costumat¹ (1). 2 Travestire. 3 (Fig) Disimulare.

COSTUMARE s.f. Acțiunea de a se costuma și rezultatul ei; costumație. [< costuma].

costiuma vtr vz costuma

costiumare sf vz costumare

costuma [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~tiu~ / Pzi: ~mez / E: costum] 1 vt A îmbrăca pe cineva cu un costum (12). 2 vr A se îmbrăca cu un costum (12). 3-4 vtr A (se) travesti. 5 vt (Fig) A disimula.

COSTUMA, costumez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbrăca (la bal, pe scenă etc.) cu un costum special.

COSTUMA vb. I. refl. A se îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.). [< fr. costumer].

COSTUMA vb. tr., refl. a (se) îmbrăca special (pentru un bal mascat, pentru un rol într-o piesă de teatru etc.); a deghiza. (< fr. costumer)

costumar, -ă adj. De costum ◊ „«Secolul mărgăritarelor» este numit veacul șaisprezece în cartea celor «Cinci secole de istorie costumară românească» a lui Al. Alexianu.” Săpt. 22 XI 74 p. 8 (din costum + -ar)

A SE COSTUMA mă ~ez intranz. 1) (despre persoane) A îmbrăca un costum special pentru bal mascat. 2) (despre actori) A îmbrăca un costum corespunzător rolului dat. /<fr. se costumer

A COSTUMA ~ez tranz. A face să se costumeze; a îmbrăca cu un costum. /<fr. costumer

costumà v. a îmbrăca cu un costum.

costumar a. privitor la costume: arheologie costumară.

*costumár m. (d. costum; fr. costumier). Cel ce face, vinde saŭ procură costume de bal saŭ de teatru saŭ îngrijește de costumele unuĭ teatru.

*costuméz v. tr. (fr. costumer). Îmbrac în costum de bal costumat orĭ de teatru.

costumare s. f., g.-d. art. costumării; pl. costumări

costumare s. f., g.-d. art. costumării; pl. costumări

costumare s. f., g.-d. art. costumării; pl. costumări

costuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. costumez, 3 costumează; conj. prez. 1 sg. să costumez, 3 să costumeze

costuma (a ~) vb., ind. prez. 3 costumează

costuma vb., ind. prez. 1 sg. costumez, 3 sg. și pl. costumează