2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

costișă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 69 / V: (reg) ~se, ~iș / Pl: ~șe / E: coastă + -iș] 1 Coastă de deal de întindere mică. 2 (Reg) Pantă prăpăstioasă Si: corhană, plisc, țurană.

COSTIȘĂ, costișe, s. f. Coastă de deal, povîrniș, pantă. În lumina strălucită, cît bătea ochiul, cîmpuri și costișe mănoase se vedeau; bogăția pămîntului dormea în soarele lui august netulburată, liniștită ca și seninul cerului. SADOVEANU, O. I 508. Pe înclinarea lină a costișei, copaci roditori de toate soiurile răsăreau de la brîu în sus, din fînațul înalt, și înflorit. HOGAȘ, M. N. 150. [Omul] pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam mai duce. CREANGĂ, P. 41. Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui... ALECSANDRI, P. A. 210. – Variantă: (rar) costiș (ODOBESCU, S. III 183) s. n.

COSTIȘĂ ~e f. Porțiune de teren cu suprafață înclinată față de un plan orizontal; povârniș; pantă; versant; coastă. /coastă + suf. ~ișă

COSTIȘĂ s.f. (Mold.) Pantă abruptă. Mearsă, luînd costișa muntelui la un sat. DOSOFTEI, VS. Era cuprinsă toată costisa pînă pre subpt pădure. NECULCE; cf. M. COSTIN. Etimologie: coastă + suf. -ișă. Vezi și costiș.

costíșă f., pl. e. Coastă de deal. Fig. Iron. A paște la costișă, a sta fără grijă și a nu ști ce se petrece pe socoteala ta. V. murg.

COSTIȘ, -Ă, costiși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Înclinat, aplecat pe o coastă; pieziș, oblic, strâmb. 2. S. f. Coastă de deal; povârniș, pantă. – Coastă + suf. -iș.

COSTIȘ, -Ă, costiși, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) Înclinat, aplecat pe o coastă; pieziș, oblic, strâmb. 2. S. f. Coastă de deal; povârniș, pantă. – Coastă + suf. -iș.

costiș3, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / Pl: ~i,/ E: coastă + -iș] (Înv) 1 a Înclinat. 2 a Oblic. 3 av Pieziș. 4 av Strâmb. 5 sn Parte laterală a căruței. 6 sn Lănțug care leagă dricul de crucea căruței.

COSTIȘ2, -Ă, costiși, -e, adj. (Rar) înclinat, aplecat, pe-o coastă, pieziș, oblic, strîmb. Potecă costișă.

COSTIȘ ~ă (~i, ~e) și adverbial Care se află în unghi față de orizontală; pieziș; oblic. /coastă + suf. ~iș

COSTIȘ adv. (Mold., Ban.) Înclinat, pieziș. A: Din fundul groapei un gîrliciu strîmpt pînă în fața pămîntului costiș scotea. CANTEMIR IST. C: Koslish. Per latus. Ad latus. AC, 347. Etimologie: coastă + suf. -iș. Vezi și costișă. Cf. h o r ț i ș.

costiș a. și adv. pieziș, prăpăstios; pe costișe maluri BOL. ║ n. coastă de deal: pe drumul de costișe ce duce la Vaslui AL.

costíș adv. În coastă: a lovi costiș. Spre coastă, la deal: drumu ce suĭa costiș (VR. 1923, 4, 24). – La Od. n., pl. e = costișă, ca și la ChN. I, 43: pornesc din costiș doŭă văĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

costișă (pantă) s. f., art. costișa, g.-d. art. costișei; pl. costișe

costișă s. f., art. costișa, g.-d. art. costișei; pl. costișe

costișă s. f., art. costișa, g.-d. art. costișei; pl. costișe

costiș1 (reg.) adj. m., pl. costiși; f. costișă, art. costișa, pl. costișe corectat(ă)

costiș adj. m., pl. costiși; f. costișă, art. costișa, pl. costișe

costiș adj. m., pl. costiși; f. sg. costișă, pl. costișe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSTIȘĂ s. (GEOGR.) clină, coastă, coborîș, muchie, pantă, povîrniș, pripor, repeziș, scoborîș, versant, (rar) prăvălac, prăvăliș (înv. și reg.) piază, scapăt, (reg.) pieptan, pieptar, piezișea, povîrghie, prăval, prăvălitură, răpăguș, (prin Munt.) aplecuș, (înv.) bair, povîrnitură, (fig.) șold. (~ a unui deal.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

costiș, -ă, costiși, -e, adj. – 1. Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALRRM, 1969: 29). – Din coastă + suf. - (DEX, MDA).

costiș, -ă, adj. – Înclinat, aplecat. 2. Pieziș, oblic. 3. Încruntat: „Să uită costiș când e mânios” (ALR 1969: 29). – Din coastă (< lat. costa) + -iș.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COSTIȘA 1. Com. în jud. Neamț, pe Bistrița; 3.711 loc. (1991). Hidrocentrală. Stație de c. f. Pe terit. acesteia a fost descoperită o așezare fortificată, cu șanțuri de apărare, datînd din epoca Bronzului (sec. 19-14 î. Hr.). 2. Cultură din Bronzul mijlociu răspîndită în NE Moldovei. Denumită astfel după așezarea descoperită în com. cu același nume. Cultură a populației autihtonice romanice, de la E de M-ții Carpați, dezvoltată în sec. 5-7. Denumită și C.-Botoșana.

Intrare: costișă
costișă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costișă
  • costișa
plural
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costișe
  • costișei
plural
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
costiș2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costiș
  • costișul
plural
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costiș
  • costișului
plural
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
costișe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: costiș (adj.)
costiș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • costiș
  • costișul
  • costișu‑
  • costișă
  • costișa
plural
  • costiși
  • costișii
  • costișe
  • costișele
genitiv-dativ singular
  • costiș
  • costișului
  • costișe
  • costișei
plural
  • costiși
  • costișilor
  • costișe
  • costișelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

costișă, costișesubstantiv feminin

  • 1. Coastă de deal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În lumina strălucită, cît bătea ochiul, cîmpuri și costișe mănoase se vedeau; bogăția pămîntului dormea în soarele lui august netulburată, liniștită ca și seninul cerului. SADOVEANU, O. I 508. DLRLC
    • format_quote Pe înclinarea lină a costișei, copaci roditori de toate soiurile răsăreau de la brîu în sus, din fînațul înalt și înflorit. HOGAȘ, M. N. 150. DLRLC
    • format_quote [Omul] pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam mai duce. CREANGĂ, P. 41. DLRLC
    • format_quote Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui... ALECSANDRI, P. A. 210. DLRLC
etimologie:
  • Coastă + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

costiș, costișăadjectiv

etimologie:
  • Coastă + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.