costéĭ m. (rudă cu costreĭ și cu rus. kostérĭ, neghină). Pir, o plantă. V. pir.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COȘTÉI s. v. castel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coștéi, coștéie, s.n. (reg.) 1. castel, fort, turn de cetate. 2. săculeț de pânză.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

coștéĭ n., pl. eĭe (ung. kastély, castel). Trans. Castel. Buc. Săculeț: zece coșteĭe de malaĭ (Marian, Nunta, 757). Mold. Mică față de pernă: spre rugăcĭune (Jidanu) cu cărțile în coșteĭu alb de pînză. (Sadov. VR. 1908, 5, 170). Pungă de hîrtie de luat marfă (de ex., un kg. de orez) de la băcălie [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink