cosoroabă sf [At: (a. 1808) IORGA, S. D. XXI, 396 / V: ~sto~, ~storoavă, coșto~ / Pl: ~be / E: mg koszorufa „cunună”] (Reg) 1 Fiecare din cele opt bârne așezate orizontal deasupra pereților casei, spre a sprijini căpriorii Si: (pfm) cunună, prăștii, streașină, vânturi. 2 Scândură sub streașină casei, pe care gospodarul își pune uneltele. 3 (Fig) Femeie grasă. 4 Cal bătrân și neputincios. 5 (Îs) ~ pentru porumbi Coteț al porumbeilor.

COSOROABĂ s. f. v. costoroabă.

COSOROABĂ ~e f. pop. 1) Element al unei construcții, făcut din lemn, oțel sau beton, folosit ca piesă de rezistență; grindă. 2) fig. Vită slabă. [Sil. -roa-bă] /<ung. koszori

cosoroábă (vest), costoroábă (est) și (Buc.) costoroávă (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorúfa, cosoroabă, d. koszorú, coronă, și fa, lemn). Grinda orizontală (numită și lígăr) pe care se sprijină acoperișu (opt la număr la casa țărănească, cîte doŭă de fie-care parte). Grinda orizontală din josu păreteluĭ: cosoroaba de la prispă (VR. 1911, 4, 6). – În Trans. și cusurăŭ (ung. koszorú, coronă, adică „lemnu care încoronează casa”). V. boĭandroc, samar, intabulament.

costoroabă¹ sf [At: DA / Pl: ~be / E: nct] (Reg) Teleagă cu un cal.

costoroabă² sf vz cosoroabă

costoroavă sf vz cosoroabă

coștoroabă² sf vz cosoroabă

COSTOROABĂ, costoroabe, s. f. (Regional) Bîrnă lată și groasă de la acoperiș, pe care sînt fixați căpriorii. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de amînare cela de tălpi... cela de costoroabe. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: cosoroabă s. f.

cosoroabe f. pl. bârne late și groase în cari se prind căpriorii casei sau bordeiului: cele opt cosoroabe alcătuiesc streașina casei. [Mold. costoroabă: origină necunoscută].

costoroabă f. 1. Mold. V. cosoroabe: copacu cela-i bun de costoroabe CR.; 2. cocioabă. [V. cosoroabe].

costoroábă și -oávă, V. cosoroabă.

cusurăŭ, V. cosoroabă.

cosoroabă s. f., g.-d. art. cosoroabei; pl. cosoroabe

cosoroabă (reg.) s. f., g.-d. art. cosoroabei; pl. cosoroabe

cosoroabă s. f., g.-d. art. cosoroabei; pl. cosoroabe

COSOROABĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunună, praștie. (~ la casă, sub acoperiș.)

COSOROABĂ s. (CONSTR.) (reg.) cunună, praștie. (~ la casă, sub acoperiș.)

cosoroabă (cosoroabe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par).

cosoroabă, cosoroabe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. 2. femeie groasă și diformă. 3. cal bătrân și neputincios.

costoroabă, costoroabe, s.f. (reg.) 1. teleagă de un cal. 2. cocioabă.