COSORÎ́, cosorăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A tăia vița de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni. – Din cosor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A COSORÎ́ ~ăsc tranz. (viță de vie) A curăța cu cosorul. /Din cosor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cosorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosorăsc, imperf. 3 sg. cosorá; conj. prez. 3 sg. și pl. cosoráscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink