CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓSMOS n. 1) Lume considerată ca un tot organizat; întreaga existență; univers. 2) Spațiu extraterestru. /<gr. kósmos
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar și armonios. ♦ Lumea care ne înconjură, nemărginită în spațiu și în timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓSMOS s. n. 1. univers. 2. spațiu infinit care înconjură atmosfera Pământului. (< fr. cosmos, gr. kosmos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÓSMOS s. v. univers.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cósmos s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink