9 definiții pentru cosmonaut, cosmonaută   declinări

cosmonaútă s. f., pl. cosmonaúte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COSMONAÚT, -Ă, cosmonauți, -te, s. m. și f. Astronaut. – Din fr. cosmonaute. Cf. rus. kosmonavt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COSMONAÚT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană, cu pregătire specială, care pilotează o navă cosmică sau care face parte din echipajul acesteia; astronaut. Pilot-~. Medic-~. /<fr. cosmonaute, engl. cosmonaut
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COSMONAÚT, -Ă s.m. și f. Astronaut. [Pron. -na-ut. / < fr. cosmonaute, cf. rus. kosmonaut, engl. cosmonaut].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COSMONAÚT, -Ă s. m. f. astronaut. (< fr. cosmonaute)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COSMONAÚT s. astronaut. (Primul ~ din lume a fost Iuri Gagarin.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cosmonaút s. m., pl. cosmonaúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cosmonaút, -ă s.m.f. (astr.) Astronaut ◊ „A fost efectuată aterizarea navei-satelit având la bord pe pilotul cosmonaut, maiorul Iuri Alexeevici Gagarin.” I.B. 7 VIII 61 p. 1; v. și Sc. 6 IX 62 p. 4, I.B. 8 VI 65 p. 4; apare în combinații cu alte cuvinte: ♦ ◊ „Amintirea cosmonauților-eroi va rămâne de aceea neștearsă în memoria omenirii.” Sc. 1 VII 71 p. 6. ◊ „Viitoarele cosmonaute sunt antrenate de un centru de medicină spațială, fiind supuse unor încercări identice cu cele ale cosmonauților-oameni.” Cont. 22 V 64 p. 7. ◊ „Pilotul Vladimir Remek, cosmonaut-cercetător, care a efectuat primul zbor spațial în cadrul programului «Intercosmos» cu nava «Soiuz-28».” R.l. 11 III 78 p. 5 (cf. rus. kosmonavt, fr. cosmonaute, engl. cosmonaut; DMN 1961; L. Seche în LR 1/1960 p. 60, Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135 și 4/1962 p. 398, Th. Hristea P.E. 114, Graur T. 44, FC I 141, V. Guțu Romalo C.G. 234; DEX, DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pilót-cosmonaút s.m. (astr.) Conducătorul unei nave cosmice ◊ „A fost efectuată aterizarea navei-satelit având la bord pe pilotul-cosmonaut, maiorul Iuri Alexeevici Gagarin.” I.B. 7 VIII 61 p. 1. ◊ „Comitetul Central al P.C.U.S. și Consiliul de Miniștri al U.R.S.S. au hotărât formarea unei comisii guvernamentale pentru elucidarea cauzelor morții tragice a piloților-cosmonauți. Sc. 1 VII 71 p. 6; v. și 17 II 64 p. 4; v. și fotodocument (din pilot + cosmonaut, după rus. liotcik kosmonavt; Th. Hristea P.E. 160; FC I 64)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink