10 definiții pentru cosmografă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSMOGRAF, -Ă, cosmografi, -e, s. m. și f. Om de știință care se ocupă cu cosmografia. – Din fr. cosmographe.

COSMOGRAF, -Ă, cosmografi, -e, s. m. și f. Om de știință care se ocupă cu cosmografia. – Din fr. cosmographe.

cosmograf, ~ă smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr cosmographe] Specialist în cosmografie.

COSMOGRAF, -Ă, cosmografi, -e, s. m. și f. Om de știință care se ocupă cu cosmografia.

COSMOGRAF, -Ă s.m. și f. Specialist în cosmografie. [Cf. lat. cosmographus, fr. cosmographe].

COSMOGRAF, -Ă s. m. f. specialist în cosmografie. (< fr. cosmographe)

COSMOGRAF ~ă (~i, ~e) m. și f. Specialist în cosmografie. /<fr. cosmographe

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cosmogra (desp. -mo-gra-) s. f., g.-d. art. cosmografei; pl. cosmografe

cosmogra (-mo-gra-) s. f., g.-d. art. cosmografei; pl. cosmografe

cosmogra s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. cosmografei; pl. cosmografe

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

COSMO- „lume, univers; cosmic, universal”. ◊ gr. kosmos „ordine, ornament, univers” > fr. cosmo-, engl. id., germ. kosmo- > rom. cosmo-.~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor de viață din spațiul cosmic. 2. Studiu al activității factorilor cosmici asupra organismelor vii; ~ceras (v. -ceras), s. m., tip de amonit jurasic, a cărui cochilie evolută era ornamentată cu numeroase coaste curbate și polifurcate; ~crație (v. -crație), s. f., monarhie universală, preconizată de filozofii antici; ~drom (v. -drom), s. n., teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; sin. astrodrom; ~economie (v. eco-1, v. -nomie), s. f., economie mondială; sin. mondoeconomie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul zborului cosmic; ~genie (v. -genie1), s. f., teorie referitoare la formarea universului; ~gonie (v. -gonie), s. f., ramură a astronomiei care studiază forma și evoluția universului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în cosmografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea corpurilor și a fenomenelor cerești; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a aștrilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cosmologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura și evoluția universului și legile care îl guvernează; ~naut (v. -naut), s. m. și f., astronaut*; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea legilor care guvernează universul; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., studiul acțiunii nocive a factorilor cosmici asupra viețuitoarelor.

Intrare: cosmografă
  • silabație: cos-mo-gra-fă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosmogra
  • cosmografa
plural
  • cosmografe
  • cosmografele
genitiv-dativ singular
  • cosmografe
  • cosmografei
plural
  • cosmografe
  • cosmografelor
vocativ singular
  • cosmogra
  • cosmografo
plural
  • cosmografelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cosmograf, cosmografisubstantiv masculin
cosmogra, cosmografesubstantiv feminin

  • 1. Om de știință care se ocupă cu cosmografia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.