opțiuni
  • info

4 intrări

36 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.

COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.

COSITORI cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.

A COSITORI ~esc tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.

COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

cosâtor, ~oare sf, a vz cositor1

cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: ~sât~, (reg) ~stoară, coștioară / Pl: ~i, ~oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5).

costoară sf vz cositor2

costori vt vz cositori

coștioară sf vz cositor2

custori v vz cositori

cuțitor sm vz cositor3

COSITOARE, cositori și cositoare, s. f. Mașină de cosit. Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește înfîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 159, 3/6. Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de, mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537.

COSITOR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

COSITOR3, -OARE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

COSITOARE ~ori f. Mașină agricolă pentru cositul plantelor erbacee. [G.-D. cositorii] /a cosi + suf. ~toare

COSITOR2 ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor

cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.

costorésc, V. cositoresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, 3 sg. cositorește, imperf. 1 cositoream; conj. prez. 1 sg. să cositoresc, 3 să cositorească

cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 să cositorească

cositori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 sg. și pl. cositorească

cositoare (mașină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori

cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare

cositoare (mașină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori

cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare

cositoare (unealtă) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori

cositor adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; f. sg. și pl. cositoare

cositoare, pl. cositori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

COSITORI vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

COSITOR s. v. cosaș.

COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.)

Intrare: cositori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cositori
  • cositorire
  • cositorit
  • cositoritu‑
  • cositorind
  • cositorindu‑
 singular plural
  • cositorește
  • cositoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cositoresc
 (să)
  • cositoresc
  • cositoream
  • cositorii
  • cositorisem
a II-a (tu)
  • cositorești
 (să)
  • cositorești
  • cositoreai
  • cositoriși
  • cositoriseși
a III-a (el, ea)
  • cositorește
 (să)
  • cositorească
  • cositorea
  • cositori
  • cositorise
plural I (noi)
  • cositorim
 (să)
  • cositorim
  • cositoream
  • cositorirăm
  • cositoriserăm
  • cositorisem
a II-a (voi)
  • cositoriți
 (să)
  • cositoriți
  • cositoreați
  • cositorirăți
  • cositoriserăți
  • cositoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cositoresc
 (să)
  • cositorească
  • cositoreau
  • cositoriră
  • cositoriseră
costori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
custori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cositoare (mașină)
cositoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositoare
  • cositoarea
plural
  • cositori
  • cositorile
genitiv-dativ singular
  • cositori
  • cositorii
plural
  • cositori
  • cositorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cositor (adj.)
cositor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
  • cositoare
  • cositoarea
plural
  • cositori
  • cositorii
  • cositoare
  • cositoarele
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
  • cositoare
  • cositoarei
plural
  • cositori
  • cositorilor
  • cositoare
  • cositoarelor
vocativ singular — —
plural — —
cosâtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cositor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
  • cositori
  • cositorii
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
  • cositori
  • cositorilor
vocativ singular
  • cositorule
plural
  • cositorilor
costoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coștioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuțitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cositori, cositorescverb

  • 1. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea. DEX '09 DLRLC
    sinonime: spoi
    • format_quote A pus să-i cositorească cazanul. DLRLC
etimologie:

cositoare, cositorisubstantiv feminin

  • 1. Mașină de cosit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește în fîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 159, 3/6. DLRLC
    • format_quote Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537. DLRLC
  • comentariu Plural și: cositoare. DLRLC
etimologie:
  • Cosi + sufix -toare. DEX '09 DEX '98

cositor, cositoareadjectiv

  • 1. Care cosește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mașină cositoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Cosi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

cositor, cositorisubstantiv masculin
cositoare, cositoaresubstantiv feminin

  • 1. Cosaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cosaș
    • format_quote Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. DLRLC
    • format_quote Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. DLRLC
    • format_quote Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fîn cu flori. TEODORESCU, P. P. 601. DLRLC
etimologie:
  • Cosi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.