opțiuni
  • info

4 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COSITOR1 s. n. (Chim.) Staniu. – Din sl. kositerŭ.

COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

cositor1 sns [At: LEX. MARS. 247 / V: (reg) ~sot~, -st~, ~storiu, cus~, cusot~, cust~, cusut~ / E: vsl коситеръ] 1 Metal alb-argintiu, maleabil, mai ușor decât plumbul, folosit la spoirea vaselor de aramă Si: staniu. 2 Staniu în aliaj cu cuprul, folosit la fabricarea veselei Si: bronz.

cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: ~sât~, (reg) ~stoară, coștioară / Pl: ~i, ~oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5).

COSITOR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.

COSITOR3, -OARE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.

COSITOR1, s. n. Staniu. De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167.

COSITOR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.

COSITOR2 ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor

COSITOR1 n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru

cositor n. metal albicios, mai vârtos si mai ușor ca plumbul, intră în compozițiunea bronzului. [Slav. KOSĬTORŬ].

cositór și costór n. (vsl. kositorŭ, kositerŭ, sîrb. kositar, -ter, bg. kositro, d. vgr. kassíteros, staniŭ, d. índicu kastira). Staniŭ. V. cadmiŭ.

cosâtor, ~oare sf, a vz cositor1

cosotor sns vz cositor1

costoară sf vz cositor2

costor sns vz cositor1

costoriu1 sms vz cositor1

coștioară sf vz cositor2

cusitor sn vz cositor1

cusitoriu sn vz cositor1

cusotor sn vz cositor1

custor sn vz cositor1

cusutor1 sn vz cositor

cusutoriu sn vz cositor1

cuțitor sm vz cositor3

costór n. V. cositor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cositor3 (staniu) s. n.; simb. Sn

cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare

+cositor2 (loc bun de cosit) (pop.) s. n., pl. cositoare

cositor2 (staniu) s. n.; simb. Sn

cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare

cositor adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; f. sg. și pl. cositoare

cositor (staniu) s. n.; simb. Sn

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COSITOR s. v. staniu.

COSITOR s. v. cosaș.

COSITOR s. cosaș. (Un ~ a ieșit la cosit.)

COSITOR s. (CHIM.) staniu, (Transilv. și Ban.) pleu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cositor s. m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar. – Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s. m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s. f. (acțiunea de a cositori).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).

Intrare: cositor (adj.)
cositor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
  • cositoare
  • cositoarea
plural
  • cositori
  • cositorii
  • cositoare
  • cositoarele
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
  • cositoare
  • cositoarei
plural
  • cositori
  • cositorilor
  • cositoare
  • cositoarelor
vocativ singular — —
plural — —
cosâtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cositor (chim.)
cositor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
  • cositoare
  • cositoarele
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
  • cositoare
  • cositoarelor
vocativ singular —
plural —
cosotor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cusutoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
custor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cusotor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cusitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cusitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
costor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Sn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sn
Intrare: cositor (loc)
cositor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
  • cositoare
  • cositoarele
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
  • cositoare
  • cositoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cositor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cositor
  • cositorul
  • cositoru‑
plural
  • cositori
  • cositorii
genitiv-dativ singular
  • cositor
  • cositorului
plural
  • cositori
  • cositorilor
vocativ singular
  • cositorule
plural
  • cositorilor
costoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
coștioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuțitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cositor, cositoareadjectiv

  • 1. Care cosește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mașină cositoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Cosi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

cositor, cositoaresubstantiv neutru

  • 1. chimie (numai) singular Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: pleu staniu
    • format_quote De s-ar sparge blidu-n fund, Doar aș scăpa de urît; Da blidu-i de cositor, Nu se sparge pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167. DLRLC
  • comentariu simbol Sn DOOM 2
etimologie:

cositor, cositorisubstantiv masculin
cositoare, cositoaresubstantiv feminin

  • 1. Cosaș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cosaș
    • format_quote Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. DLRLC
    • format_quote Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. DLRLC
    • format_quote Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fîn cu flori. TEODORESCU, P. P. 601. DLRLC
etimologie:
  • Cosi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.