6 definiții pentru cosemnatară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COSEMNATAR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care cosemnează. – Co- + semnatar (după fr. cosignataire).
COSEMNATAR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care cosemnează. – Co- + semnatar (după fr. cosignataire).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cosemnatar, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~ri, ~e / E: co- + semnatar] Persoană care semnează alături de altele un act, o lucrare etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COSEMNATAR, -Ă s.m. și f. Cel care a semnat alături de alții. [După fr. cosignataire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COSEMNATAR, -Ă s. m. f. cel care consemnează. (după fr. consignataire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+cosemnatară s. f., g.-d. art. cosemnatarei; pl. cosemnatare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cosemnatară s. f., pl. cosemnatare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
cosemnatar, cosemnatarisubstantiv masculin cosemnatară, cosemnataresubstantiv feminin
- 1. Persoană care cosemnează. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Co- + semnatar MDA2 DEX '09 DEX '98
- cosignataire MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.