cosemnatáră s. f., pl. cosemnatáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COSEMNATÁR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care cosemnează. – Co- + semnatar (după fr. cosignataire).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COSEMNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care a semnat alături de alții. [După fr. cosignataire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COSEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care consemnează. (după fr. consignataire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cosemnatár s. m., pl. cosemnatári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink