coseală¹ sf [At: T. PAPAHAGI, H. 217 / V: (reg) ~sală / Pl: ~eli / E: coase + -eală] (Reg; mpl) Cusătură.

coseală² sf [At: GORUNEANU, ap. TDRG / Pl: ~eli / E: cosi + -eală] 1-2 (D. animale) Cosire (8-9).

coseálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se cosi calu. Locu (rana) pe unde s’a cosit calu.

cosală sf vz coseală¹

COSEÁLĂ s. f. (MED. VET.) Afecțiune traumatică, întîlnită mai frecvent la cai, produsă de lovirea, în mers, a părții inferioare a unui membru de către membrul congener.

coseálă, coseli, (cosală), s.f. Lucru de mână, cusătură, broderie: „În fiecare seară, în zilele lucrătoare, acolo s-adunau fetele în șezătoare, care cu caierul, care cu coseli de mână...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 143). – Din coase + suf. -eală > -ală (MDA).

coseală, coseli, (cosală), s.f. – Lucru de mână, cusătură, broderie (Papahagi, 1925; Lenghel, 1979): „În fiecare seară, în zilele lucrătoare, acolo s-adunau fetele în șezătoare, care cu caierul, care cu coseli de mână...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 143). – Din coase (< lat. pop. cosere, consuere) + suf. -eală > -ală (MDA).

coseală, -ele, s.f. – Lucru de mână. – Din cos + -eală.