corvana sf vz corvan

carvană^[1] sf vz cervană

cervană sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: nct] Plantă erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu flori albe și fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus).

chervană^[1] sf vz cervană

corvan sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~na, ~ană sf / Pl: ~e / E: ngr ϰορβανας] (Grm; iuz) Casă de bani păstrată în altarul bisericii.

corvană^2[1] sf vz cervană

corvană¹ sf vz corvan

țarvană^[1] sf vz cervană

țarvane^[1] sf vz cervană corectat(ă)

țervană^[1] sf vz cervană

țervane^[1] sf vz cervană

CERVANĂ sf. 🌿 Plantă ierboasă, cu flori mici, albe, pe dinăuntru cu puncte roșii-purpurii (Lycopus europaeus) (🖼 1081) [vsl. červenŭ „roșu”].

CIORVANĂ = CERVANĂ.

CERVANĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe (Lycopus exaltatus și europaeus).

cervană f. plantă cu flori mici albe, pe din lăuntru cu puncte roșii-purpurii (Lycopus). [Slav. ČERVENĬ, roș, după coloarea punctelor floarei].

corván n., pl. e (ngr. korvanâs). Vistieria templuluĭ (Biblia 1688, Mat. 26, 6). – Și -ná, f. (Ev. Iașĭ, 1855) și -ánă, pl. e (Ev. Bucur. 1894).

cervană s. f., g.-d. art. cervanei; pl. cervane

cervană s. f., g.-d. art. cervanei; pl. cervane

cervană s. f., g.-d. art. cervanei; pl. cervane

cervană (cervane), s. f. – Varietate de unguraș, plantă erbacee (Lycopus europaeus). Origine necunoscută. Cihac, II, 48 (și Conev 44) pornesc de la sl. črŭvĕnŭ „roșu”, fiind o plantă folosită în vopsitorie, însă Tiktin îi contrazice. Este probabil ca etimonul propus de Cihac să fie exact, dar să fi existat o confuzie în ce privește planta, cum se întîmplă adesea în botanica populară.

corvan (-ne), s. n. – (Înv.) Cutia milelor, la biserici. Ngr. ϰορβανᾶς, cf. rus. korvan (Cihac, II, 73).

corvana, corvanale s. f. 1. (La evrei) Vistieria templului. 2. (La creștini; înv.) Cutia milelor, aflată în biserici, unde credincioșii își pun obolul. [Var. corvan s. n.; corvană s. f.]. – Din gr. korvanas.

CERVANĂ s. v. talpa-gâștei.

cervană s. v. TALPA-GÎȘTEI.

corvan, corvane, s.n. (înv.) casa de bani păstrată în altar.

corván, corvane, (corvană), s.n. (înv.) 1. Visteria templului; casă de bani păstrată în altarul bisericii. 2. Cutia milei: „…și au dat în corvoana besearecii precum văduva doi fileri, cincizeci de florinți pomană…” (Socolan, 2005: 327). – Din ngr. korvanas (Scriban, DER, MDA).

corvánă, s.f. v. corvan.