corvana sf vz corvan

carvană sf vz cervană

cervană sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: nct] Plantă erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu flori albe și fructele nucule (Lycopus exaltatus și europaeus).

chervană sf vz cervană

corvan sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~na, ~ană sf / Pl: ~e / E: ngr ϰορβανας] (Grm; iuz) Casă de bani păstrată în altarul bisericii.

corvană² sf vz cervană

corvană¹ sf vz corvan

țarvană^[1] sf vz cervană

țarvane^[1] sf vz cervană corectat(ă)

țervană^[1] sf vz cervană

țervane^[1] sf vz cervană

CERVANĂ, cervane, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu frunzele crestate pe margine, cu florile albe (Lycopus exaltatus și europaeus).

cervană f. plantă cu flori mici albe, pe din lăuntru cu puncte roșii-purpurii (Lycopus). [Slav. ČERVENĬ, roș, după coloarea punctelor floarei].

corván n., pl. e (ngr. korvanâs). Vistieria templuluĭ (Biblia 1688, Mat. 26, 6). – Și -ná, f. (Ev. Iașĭ, 1855) și -ánă, pl. e (Ev. Bucur. 1894).

cervană s. f., g.-d. art. cervanei; pl. cervane

cervană s. f., g.-d. art. cervanei; pl. cervane

cervană s. f., g.-d. art. cervanei; pl. cervane

CERVANĂ s. v. talpa-gâștei.

cervană s. v. TALPA-GÎȘTEI.

cervană (cervane), s. f. – Varietate de unguraș, plantă erbacee (Lycopus europaeus). Origine necunoscută. Cihac, II, 48 (și Conev 44) pornesc de la sl. črŭvĕnŭ „roșu”, fiind o plantă folosită în vopsitorie, însă Tiktin îi contrazice. Este probabil ca etimonul propus de Cihac să fie exact, dar să fi existat o confuzie în ce privește planta, cum se întîmplă adesea în botanica populară.

corvan (-ne), s. n. – (Înv.) Cutia milelor, la biserici. Ngr. ϰορβανᾶς, cf. rus. korvan (Cihac, II, 73).

corvan, corvane, s.n. (înv.) casa de bani păstrată în altar.

corvana, corvanale s. f. 1. (La evrei) Vistieria templului. 2. (La creștini; înv.) Cutia milelor, aflată în biserici, unde credincioșii își pun obolul. [Var. corvan s. n.; corvană s. f.]. – Din gr. korvanas.