CORÚPȚIE, corupții, s. f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [Var.: (înv.) corupțiune s. f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, -onis.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÚPȚIE ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. [Art. corupția; G.-D. corupției; Sil. -ți-e] /<fr. corruption, lat. corruptio, ~onis
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÚPȚIE s.f. 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. [Gen. -iei, var. corupțiune s.f. / cf. lat. corruptio, fr. corruption].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÚPȚIE s. f. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate. (< fr. corruption, lat. corruptio)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORÚPȚIE s. 1. v. coruptibilitate. 2. decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ a unei societăți.) 3. v. seducere.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corúpție s. f. (sil. -ți-e), art. corúpția (sil. -ți-a), g.-d. art. corúpției; pl. corúpții, art. corúpțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corupțiúne f. (lat. corrúptio, -ónis). Stricare, alterare: corupțiunea aeruluĭ. Fig. Mituire: corupțiunea marturilor [!]. Depravare: corupțiunea obiceĭurilor. Evoluțiune: corupțiunea cuvintelor. – Și -úpție.
Sursa: Scriban | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink