CIUBOȚICĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțică s. f.] – Ciubotă + suf. -ică.

CIUBOȚICĂ ~ele f. (diminutiv de la ciubotă): ~ica-cucului plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze ovale, dispuse în rozetă, cu flori galbene-închise, plăcut mirositoare, și cu fructul o capsulă. /ciubotă + suf. ~ică

ciuboțică s. f., g.-d. art. ciuboțelei; pl. ciuboțele

CIUBOȚICĂ s. v. cizmuliță.

CORTUSA L., CORTUZA, fam. Primulaceae. Gen originar din Europa Centrală, Asia de N, Himalaia, 2 specii erbacee, perene, păroase. Frunze, la bază lung-pețiolate, cordiforme, cu vîrf bont, dentate, cca 9 lobi. Flori roșii-purpur, așezate în umbelă, peduncul 25-35 cm, corolă tubuloasă cu lacinii acute, 5 stamine care pornesc de la baza interioară a corolei, concrescute în formă de; inel. Fruct, capsulă 2-valvată cu multe semințe.

Cortusa matthioli L. Specie care înflorește vara. Flori purpurii, campanulate, cu lacinii triunghiulare, cîte cca 12, dispuse în umbelă compusă. Frunze, la baza plantei, lung-pețiolate, mari, sub-rotund-reniforme, lobate și dentate. Plantă perenă cu tulpina înaltă de 35-55 cm, pubescentă.