4 definiții pentru cortil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORTIL s. n. curte interioară descoperită, cu arcade, într-un ansamblu arhitectonic, cu fântâni sau grupuri statuare. (< it. cortile)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cortil s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cortil, (cortilă), s.n. – (reg.; înv.) Adăpost, locuință (Papahagi, 1925). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „cazare; gazdă”. Vezi și cvartilă. – Din germ. Quartier „cantonament; cazare, adăpost, gazdă” (Țurcanu, 2005); din magh. kortély (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cortil, s.n. – Adăpost, locuință (Papahagi 1925). Atestat și în Maramureș din dreapta Tisei cu sensul de „cazare; gazdă”. – Din germ. Quartier „cantonament; cazare, adăpost, gazdă” (Țurcanu 2005).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cortil, cortilesubstantiv neutru
- 1. Curte interioară descoperită, cu arcade, într-un ansamblu arhitectonic, cu fântâni sau grupuri statuare. MDN '00
etimologie:
- cortile MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.