2 definiții pentru corticol
Ortografice DOOM
corticol adj. m., pl. corticoli; f. sg. corticolă, pl. corticole
Jargon
CORTI- „scoarță de copac”. ◊ L. cortex „coajă, scoarță” > fr. corti-, engl. id. > rom. corti-. □ ~col (v. -col1), adj., (despre vegetale) care crește pe scoarța copacilor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: corticol
corticol adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
corticol, corticolăadjectiv
- 1. (Despre vegetale) Care crește pe scoarța copacilor. DETS
etimologie:
- corti- + -col dexonline
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.