cortico- [At: DN³ / V: ~ic- / E: fr cortico] Element prim de compunere cu sensul „referitor la scoarța cerebrală”.

CORTICO- Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) scoarța cerebrală”. [Var. cortic-. / < fr. cortic(o)-, cf. lat. cortex].

CORTIC(O)- elem. „scoarță, cortex”. (< fr. cortic/o/-, cf. lat. cortex)

cortic- vz cortico-

CORTIC- v. cortico-.

CORTICO- „scoarță, cortex; cortizon, cortical”. ◊ L. cortex, icis „scoarță” > fr. cortico-, engl. id. > rom. cortico-. □ ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., Referitor la zona corticală a suprarenalei. 2. s. m. pl., Hormoni steroizi secretați de corticosuprarenală; ~lipoid (v. lipo-, v. -id), s. m., extract exclusiv lipidic de suprarenală; ~steroid (v. stero-, v. -id), s. m., corticoid (2); ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a hormonilor corticosuprarenali; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizia chirurgicală a scoarței cerebrale; ~trop (v. -trop), s. m., hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează funcția cortexului suprarenal.

CORTIC-, v. CORTICO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), sf., ablație chirurgicală a unei părți din scoarța cerebrală.