2 definiții pentru corticifer
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corticifer adj. m., pl. corticiferi; f. sg. corticiferă, pl. corticifere
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CORTICI- „scoarță, cortex”. ◊ L. cortex, icis „scoarță, coajă de copac” > fr. cortici-, engl. id. > rom. cortici-. □ ~fer (v. -fer), adj., 1. Care este prevăzut cu scoarță. 2. (Despre cariopse) Care este concrescut cu paleea florală; ~form (v. -form), adj., cu aspect de scoarță.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: corticifer
corticifer adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)