CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORSÁR ~i m. 1) Căpitan al unei nave particulare care, fiind autorizat de guvern, jefuia și captura navele ce aparțineau altor state. 2) Hoț de mare; pirat. /<it. corsaro, fr. corsaire /<fr. corset
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORSÁR s.m. Navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, atacă navele inamice; comandant al unei astfel de nave. ♦ (P. ext.) Pirat. [Cf. it. corsaro, fr. corsaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORSÁR s. m. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat. (< it. corsaro, fr. corsaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORSÁR s. v. pirat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corsár (corsári), s. m. – Pirat. – Var. (înv.) cursariu. It. corsaro, fr. corsaire, și înainte (sec. XVIII) din ngr. ϰουρσάρις.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

corsár s. m., pl. corsári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corsár m. (fr. corsaire, d. it. corsaro, d. corsa, cursă, alergătură. V. cursier și hînsar). Pirat, hoț de mare saŭ de fluviŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink