CORPOLÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi corpolent. – Din fr. corpulence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CORPOLÉNȚĂ f. Caracter corpolent; configurație viguroasă; trupeșie. /<fr. corpulance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CORPOLÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi corpolent. [Cf. lat. corpulentia, fr. corpulence, it. corpulenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CORPOLÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi corpolent. (< fr. corpulence, lat. corpulentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CORPOLÉNȚĂ s. (rar) trupeșie. (~ unei persoane.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corpolénță s. f., g.-d. art. corpolénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*corpulénță f., pl. e (lat. corpulentia). Calitatea de a fi corpulent. – Fals -olénță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink