COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

COROSÍV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre substanțe, medii, agenți) Care corodează; cu proprietatea de a coroda. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase; mușcător; înțepător; urzicător; usturător; pișcător. Inteligență ~ă. /<fr. corrosif, lat. corrosivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COROSÍV adj. 1. (Despre substanțe) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care are o acțiune electrochimică asupra suprafeței corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (Fig.) Mușcător, usturător. [Var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

COROSÍV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

COROSÍV adj., s. (CHIM.) corodant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Corosiv ≠ anticorosiv
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corosív adj. m., pl. corosívi; f. sg. corosívă, pl. corosíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SUBLIMAT COROSÍV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink