coropișniță sf [At: H II 27 / V: (reg) colăchistri~, colopiștiri~, colopri~, conochichiri~, conochifteri~, conochiftiri~, conochiș~, conopeș~, conopișteri~ (A și: ~pișteriță), conopiștini~, conopiștiri~, conosciri~, conoștiri~, conotifteri~, conotiftiri~, ~ochiș~, ~pejn~, ~peș~, ~ijn~, ~pișteri~, ~pișteri~, ~piștini~, ~piștiri~, ~piță, ~plejn~, ~pleș~, ~oșgneln~, ~oșpin-, goloprasci~, golopriș~, goropiștn~, pișteri~, tifte~, tiftir~ / Pl: ~țe / E: bg коропищтница] 1 (Ent) Insecta Grillotalpa vulgaris, dăunătoare plantelor, cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți, care trăiește în pământ și care atacă în special culturile din grădinile de legume Si: (reg) păduche-de-cal, coroi (6). 2 (Fig) Femeie grasă. 3 (Fig) Femeie periculoasă. 4 (Fig) Om de nimic. 5 (Fig) Om ruinat. corectat(ă)

COROPIȘNIȚĂ, coropișnițe, s. f. Insectă care trăiește în pămînt și atacă în special culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris). Omorî coropișnița cu piciorul. CAMILAR, TEM. 172. – Variantă: coropeșniță, s. f.

COROPIȘNIȚĂ ~e f. Insectă dăunătoare plantelor, cu corpul greoi, cu picioarele din față ca niște lopeți, care trăiește în pământ și se hrănește cu rădăcini. [G.-D. coropișniței] /<bulg. konopištica

coropișniță f. V. conopiștiriță.

coropíșniță f., pl. e (bg. konopištnica și -išnica, d. konóp, cînepă. V. cînepă). Sud. Un mare insect ortopter care trăĭește pin grădinĭ și scurma pămîntu (gryllotalpa vulgaris). – În nord chiftiriță și conochiftiriță (din bg. konopištnica și rom. chiftiriță) și cocoană-chiftiriță; în Trans. Maram. conopiștiriță (vsl. konopĭa, cînepă, și sturicĭ, greĭer).

chischiriță sf vz coropișniță

colăchistriță sf vz coropișniță

colopișniță sf vz coropișniță

colopiștiriță sf vz coropișniță

colopriștiță sf vz coropișniță

conochifteriță sf vz coropișniță

conochiftiriță sf vz coropișniță

conochișniță sf vz coropișniță

conoftichivă sf vz coropișniță

conopeșniță sf vz coropișniță

conopișteriță sf vz coropișniță

conopiștiniță sf vz coropișniță

conopiștiriță sf vz coropișniță

conosciriță sf vz coropișniță

conoștiriță sf vz coropișniță

conotifteriță sf vz coropișniță

conotiftiriță sf vz coropișniță

corochișniță sf vz coropișniță

coropejniță sf vz coropișniță

coropeșniță sf vz coropișniță

coropijniță sf vz coropișniță

coropișteriță sf vz coropișniță

coropiștiniță sf vz coropișniță

coropiștiriță sf vz coropișniță

coropiță sf vz coropișniță

coroplejniță sf vz coropișniță

coropleșniță sf vz coropișniță

coroșgnelniță sf vz coropișniță

coroșpiniță sf vz coropișniță

goloprasciță sf vz coropișniță

goloprijniță sf vz coropișniță

goloprișniță sf vz coropișniță

gonoștiriță sf vz coropișniță

goropiștniță sf vz coropișniță

orcheșniță^[1] sf vz coropișniță

conopiștiriță f. insectă care trăiește prin grădini, holde și fânețe; picioarele-i dinainte sunt prefăcute în niște lopeți, cu cari sapă pămîntul și rupe rădăcinile plantelor; mușcătura-i se consideră ca foarte veninoasă (Grillotalpa). [Al doilea element al vorbei pare a fi slavul ȘTURĬȚĬ, greiere; primul, obscur, a suferit diferite alterațiuni populare; Mold. conochifteriță, cocoana chifteriță (și izolat chifteriță). Munt. coropișniță].

conochiftiriță, V. coropișniță.

conopíștiriță, V. coropișniță.

coropișniță s. f., g.-d. art. coropișniței; pl. coropișnițe

coropișniță s. f., g.-d. art. coropișniței; pl. coropișnițe

coropișniță s. f., g.-d. art. coropișniței; pl. coropișnițe

coropișniță, pl. coropișnițe

coropișniță.

COROPIȘNIȚĂ s. (ENTOM.; Gryllotalpa vulgaris) (reg.) chifteriță, rac, (Bucov.) coroi, (Transilv.) păduche-de-cal.

COROPIȘNIȚĂ s. (ENTOM.; Gryllotalpa vulgaris) (reg.) chifteriță, rac, (Bucov.) coroi, (Transilv.) păduche-de-cal.

coropișniță (coropișnițe), s. f. – Insectă dăunătoare (Gryllotalpa vulgaris). – Numeroase var.: coropijniță, coropiștniță, conopișteriță, cînepișteriță, (cu)coanachifteriță. Probabil din bg. konopištica, și este de la konopĭ „cînepă” (DAR). Este posibil și să se plece de la sl. skoropošĭštĭnŭ sau skoropodvižĭnikŭ „mobil, agil”, de la skorŭ „rapid”; în acest caz celelalte forme ar fi ceea ce par, adică etimologii populare. Din sl. šturici „animal” după Miklosich, Slaw. Elem., 53; de la konoplja šturici „animal de cînepă”, după Philippide, Principii, 108.

coropișniță, -e, (coroptiștiriță, cânepiștiriță, conoptiște, coloptiștiriță), s.f. – Insectă dăunătoare plantelor, care trăiește în pământ și atacă rădăcinile legumelor (Gryllotalpa vulgaris). „Strâcă mălaiul jâb, tăt îl taie; aceia-i veninoasă ca gândacu” (ALR 1973: 608). – Din bg. konopištica (< koropi „cânepă”).