COROPCÁR, coropcari, s. m. (Reg.) Negustor ambulant. ♦ (Fam.) Hoinar, vagabond. – Coropcă (puțin folosit „ladă” < ucr.) + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

COROPCÁR ~i m. 1) înv. Negustor ambulant de mărfuri mărunte, care își purta marfa în coropci; bocceangiu; marchitan. 2) fam. Persoană care se deplasează fără încetare și fără rost; hoinar; vagabond. < coropcă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COROPCÁR s. v. marchitan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coropcár s. m., pl. coropcári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coropcár m. (d. coropcă). Negustor ambulant, tolbaș, bocceagiŭ, cutier, marfagiŭ, mărunțișar. Fig. Haĭmana, vagabond. V. marchidan, mămular.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink