CORÓPCĂ ~ci f. 1) înv. Ladă portativă cu mai multe despărțituri, în care își puneau marfa negustorii ambulanți și pe care o purtau în spate. 2) pop. Cutie de tinichea sau de carton. /<ucr. korobka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

corópcă (-ci), s. f. – 1. Ladă de negustor ambulant. – 2. Ramă de fereastră. – 3. Cantitate de 30 de piei tăbăcite. Rus. korobka „ladă” (Cihac, II 73). – Der. coropcar, s. m. (negustor ambulant). Cf. coroagă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

corópcă f., pl. ĭ (rus. koróbka, dim. d. korobĭĭá, cufăr, kórob, coș, cutie, d. germ. korb, lat. corbis, coș, paner. V. carabușcă, corfă). Mold. Munt. Lădiță cu despărțiturĭ purtată de marchidanĭ. A lua în coropcă (Bz.), a lua în cîrcă, în spate (ca marchidaniĭ coropca).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink