CURCUBÉU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datorește refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

CURCUBÉU ~e n. Fenomen optic având aspectul unui arc multicolor, care se produce în atmosferă datorită refracției luminii solare în picăturile de apă dispersate în aer, după ploaie. /<lat. curcus + bibit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURCUBÉU s. 1. (ASTRON.) (reg.) cearcăn, brâul-cerului, brâul-Cosânzenei, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-Maicii-Domnului, brâul-popii, curuna-cerului. 2. (BOT.; Lychnis coronaria) (reg.) flocoșele (pl.), flocoșică, barba-împăratului, floarea-cununii.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CURCUBÉU s. v. iarba-câinelui, pir-de-țelină, pir-gros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

curcubéu s. n., art. curcubéul; pl. curcubéie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink